Ştefan
Kowalski s-a născut în 1933, într-un sat din Polonia. Din cauza sărăciei,
părinţii lui s-au mutat în Franţa. Rămânând orfan de tată, a intrat într-un
seminar iar mai târziu superiorii l-au trimis în India. S-a stabilit în Calcuta,
într-o parte a oraşului care nu e mai mare de trei terenuri de fotbal dar unde
trăiau îngrămădiţi 70.000 de oameni. Printr-o ironie, acel sector e numit
Oraşul Bucuriei, acesta fiind şi numele unei cărţi impresionante scrise de el.
Ştefan
s-a stabilit într-un bordei cu o singură cameră. Avea doar puţin mai mult
spaţiu decât locuitorii de rând ai acelui oraş. Spaţiul lui de locuit era de 2 metri pătraţi.
Majoritatea
oamenilor lucrau de la 7.00 dimineaţa până la 10.00
seara pentru 2 rupii pe zi, o sumă prea mică pentru a le asigura o masă frugală
pe zi. Unii se refugiaseră acolo pentru că recoltele lor fuseseră distruse,
alţii pentru că fuseseră alungaţi de către proprietarii caselor, pentru că nu
plătiseră chiria.
În
acel bordei şi-a început Ştefan viaţa printre necredincioşi. Erau foarte puţini
creştini. Cei mai mulţi dintre ei erau budişti şi musulmani care împărţeau
mizeria Calcutei. În fiecare dimineaţă, Ştefan se scula şi
aştepta la
coadă la una din cele 10 fântâni din care oamenii
scoteau apă ca să se spele. Îşi gătea mâncarea pe care deseori o împărţea cu
cei care nu aveau deloc ce să mănânce.
În
bordeiul lui de 2
metri pătraţi, el avea o icoană a lui Isus de pe
giulgiul din Torino şi în fiecare zi petrecea, şi încă mai petrece şi astăzi,
ore în rugăciune în faţa acelei icoane. Rugăciunea şi modul său de viaţă i-au
convins pe vecinii ostili că el credea într-adevăr într-un Dumnezeu care iubea
pe cei săraci şi oprimaţi. Şi, în decursul anilor, ei au învăţat să aibă
încredere în el şi chiar i-au permis să le vorbească despre Dumnezeu, un lucru
foarte dificil în acel climat ostil.
Dar
mai mult decât orice, oamenii au înţeles că Ştefan trăia printre ei pentru că
îi iubea. Nu exista nici un al motiv pământesc pentru care un om care ca el, cu
situaţie materială suficientă pentru a trăi bine, un om alb, acceptat de
autorităţi, ar fi putut să aleagă să trăiască în acea colibă, în sărăcie,
mizerie şi înghesuială, împreună cu 70.000 de oameni ca ei. Nu putea exista o
altă motivaţie pământească decât că el îi iubea. Şi de aici ei au făcut saltul
important: dacă Ştefan Kowalski putea trăi printre ei şi să îi iubească aşa de
mult, cu cât mai mult Dumnezeu îi iubea şi locuia printre ei.
Acesta este un
exemplu clasic
în care oamenii au descoperit prezenţa lui Isus care le-a transformat viaţa.
Astfel, deşi ei trăiesc în sărăcie totală şi dorm pe străzi, Oraşul Bucuriei
are o noua semnificaţie pentru ei pentru că Isus Cristos este acolo, pentru că
Ştefan Kowalski este acolo.
