O
legendă din Rusia povesteşte cum un om şi pe patul de moarte se gândea doar la
bani. Cu ultimele puteri luă cheia, pe care o purta tot timpul la gât, îi arătă
servitorului său seiful şi îi dădu ordin să pună tot sacul cu bani în sicriul
deja pregătit pentru el.
În cer zări o masă lungă pe care se aflau cele mai
delicioase bucate.
- Spune-mi, te rog, cât costă pâinea? – întrebă
el.
- O copeică, i se răspunse.
- Şi o sardea?
- La fel, tot o copeică.
- Şi această plăcintă?
- Fiecare produs costă o copeică.
El zâmbi satisfăcut pe sub mustaţă: „Ieftin, ieftin, se gândea el,
incredibil de ieftin!”
Îşi
aranjase un platou întreg, cu de toate. Dar când a voit să plătească cu banii
săi din aur, vânzătorul nu acceptă monedele lui de aur.
- Bătrâne,
îi spuse acesta clătinând din cap, puţine ai învăţat în viaţă!
- Ce
înseamnă aceasta? Adică banii mei nu sunt suficient de buni?
Vânzătorul îi răspunse:
- Aici noi nu acceptăm decât banii pe care
cineva i-a dăruit!
