Sfântul Norbert era un călugăr foarte modest şi umbla adesea
cu haine vechi, aproape zdrenţe. Tot ce căpăta din cerşit dădea altora, care
erau mai săraci ca el.
La un moment
dat, datorită virtuţilor sale, a fost ales episcop de Magdeburg. Când s-a dus
ca să ia în primire postul de episcop din palatul din Magdeburg, portarul,
crezând că este un cerşetor, l-a luat de guler şi l-a aruncat afară, în stradă
printre ceilalţi cerşetori. Cei care îl însoţeau, i-au sărit imediat în ajutor.
Când portarul şi-a dat seama că cel îmbrăcat în zdrenţe, şi
pe care el l-a alungat, a luat-o la fugă de frică sau de ruşine. Dar episcopul
Norbert l-a oprit şi i-a zis:
- Tu cred că eşti
singurul care mă cunoşti şi ştii cât preţuiesc. Cu siguranţă, ceilalţi nu mă
cunosc şi de aceea mă silesc să intru în acest palat...
