În
seara zilei de 3 noiembrie 1888,
a doua zi după comemorarea credincioşilor răposaţi, un
preot catolic din Londra s-a întors acasă, obosit după o zi de alergătură;
rugăciuni la morminte, spovezi, liturghii pentru răposaţi. Se pregătea să-şi
recite ultima parte din breviar, când, la poarte case parohiale, a sunat clopoţelul.
Era o femeie în vârstă, îmbrăcată într-o mantie de culoare închisă. Venea să-l
roage să se ducă pe strada…la numărul…, unde un tânăr avea nevoie de ajutorul
unui preot.
Obosit cum era, a obiectat, reproşându-i că trebuia să
vină mai din timp, dar, văzând-o cât era de îndurerată, n-a mai zis nimic şi
i-a promis că va fi acolo în 20 de minute. Şi-a notat adresa, a luat Sfânta
Împărtăşanie şi a pornit spre casa indicată, pe uliţele întunecate şi tăcute
ale oraşului.
Strada o cunoştea, doar numărul i-a fost ceva mai greu să-l
citească din cauza întunericului.. L-a găsit, în cele din urmă, şi a sunat la
poartă. A apărut o servitoare bătrână, care a deschis.
-
Se află aici un tânăr bolnav? a întrebat preotul.
- Nu, domnule. Aici în casă toţi sunt
sănătoşi. Poate aţi greşit adresa.
- O doamnă mi-a dat adresa şi mi-a spus să vin
aici.
- Vă repet că la noi nu este nimeni bolnav.
Avem, într-adevăr, aici un tânăr, dar e sănătos.
Preotul dădu să plece, dar un tânăr,
care auzise discuţia, a ieşit în uşă şi i-a zis:
- Părinte, precum vedeţi, sunt sănătos. Dar,
dacă nu vă grăbiţi, poftiţi înăuntru şi rămâneţi puţin.
Preotul şi-a dat seama că tânărul
trebuie să fie catolic, deoarece anglicanii nu folosesc termenul „părinte”
pentru pastorii lor, şi a îndrăznit să-l întrebe:
- Sunteţi catolic?
- Da, părinte, sunt, sau, mai bine zis, ar
trebui să fiu. Dar, în afară de botez, altceva nu mai am din religia catolică.
Preotul a intrat şi între el şi acel
tânăr a început o discuţie prietenească. El i-a povestit că în copilărie
învăţase ceva noţiuni de religie, dar de vreo zece ani nu s-a mai interesat de
cele ale sufletului. Doar atâta că în fiecare seară, la culcare mai recita un Ave Maria pentru că aşa i-a promis mamei
sale când era mai mic. Conversaţia a devenit din ce în ce mai plăcută, iar
tânărul părea emoţionat şi surprins de această neaşteptată întâlnire cu un
preot catolic.
- Părinte, dacă tot aţi venit, ce ar fi să mă
şi spovediţi?
- Se poate, cum să nu?
Spovada a decurs foarte bine, iar
tânărul se arăta destul de zelos în a fi sincer şi dădea semne că, într-adevăr,
îşi regretă păcatele. După ce i-a dat dezlegarea, preotul l-a împărtăşit şi i-a
zis:
- Să vii şi mâine la liturghie. E duminică şi
e frumos să te mai împărtăşeşti.
Tânărul, bucuros a
promis că va veni. Şi s-au despărţit ca doi buni prieteni. A doua zi preotul
l-a aşteptat, dar el nu a mai venit. A apărut însă servitoarea bătrână, care
deschisese poarta în seara precedentă.
- Părinte, ce nenorocire! Băiatul, cu care aţi
stat aseară de vorbă, a murit astă noapte.
A aflat de la ea că tânărul avusese
un atac de apoplexie şi a murit. După liturghie, împreună cu clericul care îl
ajuta, preotul a mers la aceeaşi adresă să se roage pentru cel răposat. Era
încă în patul lui. Toţi cei prezenţă plângeau: „Să mori în floarea vârstei!”
Pe un perete al camerei, preotul,
surprins, a observat un tablou cu chipul unei femei. Şi se uita îndelung la
tablou.
Servitoarea
bătrână, mirată, îl întreabă:
- De ce vă uimiţi aşa? O cunoaşteţi?
- Da, ea este cea care a avenit aseară să ne
cheme. Dar cine este această doamnă?
- E mama băiatului.
- Dar unde este ea acum, că nu o vad aici?
- A murit acum trei ani.
- Cum aşa? Că doar am vorbit aseară cu ea. Ea mi-a
dat adresa şi mi-a zis să vin aici.
Cuvintele preotului au produs multă
uimire şi emoţie pentru cei prezenţi. Şi
conclude preotul:
- Iată o mamă, care vine de dincolo de mormânt
pentru a salva fiul de la moartea cea veşnică. Dar fiul este răsplătit astfel
pentru că şi-a ţinut făgăduinţa pe care o făcuse: de a rosti zilnic Ave Maria înainte
de culcare. Acesta a fost un modest omagiu adus Mariei. Cele două mame s-au
unit în a-şi mântui fiul în ultimul ceas de viaţă.
Preotul a considerat o datorie să consemneze
acest fapt, pentru a arăta ce înseamnă cinstirea Maicii Domnului chiar şi cu o
simplă rugăciune zilnică.
