Rodul rugăciunii

Părintele Ioan Mărtinaş, (1900 – 1986) povesteşte următoarea întâmplare din închisoare: „Într-o seară, a venit caraliul şi mi-a deschis uşa celulei, zicându-mi: Ieşi, banditule, fiindcă trebuie să mergi în altă parte! Am fost transportat de urgenţă la închisoarea Doftana şi m-a aruncat într-o celulă, zicându-mi: Aici îţi vor putrezi ciolanele, banditule! M-a lăsat în întuneric. Dintr-un colţ aud un geamăt profund şi o şoaptă care întreba: Mai este cineva aici? Da, i-am spus eu, sunt preotul catolic Ioan Mărtinaş. Preot catolic? m-a întrebat el. Era un om care îşi tria ultimele ceasuri ale vieţii. L-am auzit suspinând şi mi-am dat seama că plângea…

Sfatul lui Socrate

Într-o zi, a venit un om la filozoful Socrate şi i-a zis:

 - Ascultă, maestre! Trebuie să-ţi povestesc cum s-a purtat prietenul tău…

 - Opreşte-te! – i-a zis înţeleptul. Ai trecut, ceea ce vrei să-mi spui, prin trei site?

 - Care trei site?

 - Da, am zis bine, prin trei site. Să cercetăm dacă, ceea ce vrei să-mi spui, trece prin cele trei site. Prima este adevărul. Ai verificat, dacă ceea ce vrei să-mi spui, este adevărat?

 - Nu. Am auzit şi eu de la alţii, şi…

Fericita Imelda

Imelda, fiica contelui Lambertini, s-a născut în anul 1322, la Bologna. Încă de mică, era foarte evlavioasă: îşi construia mici altare, în faţa cărora se ruga îndelung. Cea mai mare dorinţă a sa era de a primi sfânta împărtăşanie, dar în acele timpuri copiii abia la 14 ani se puteau împărtăşi.

Pe de altă parte ar fi dorit ca la vârsta de 9 ani să fie primită în mănăstirea surorilor dominicane. Cu mare greutate a fost admisă, dar tot fără posibilitatea de a se împărtăşi. Plângea mereu pentru că oamenii nu o înţeleg, deşi ea doreşte atât de mult să-l primească pe Isus în inima ei. Doi ani a durat această aşteptare a ei.

Când avea 11 ani, plină de tristeţe, a mers într-o zi cu surorile în biserică. Preotul a refuzat să o împărtăşească. Însă o hostie s-a ridicat din ciboriu şi s-a oprit deasupra capului ei. Preotul, uimit de această minune, a luat hostia şi a  împărtăşit-o pe Imelda.

Tânăra l-a primit pe Isus cu atâta emoţie, încât imediat şi-a dat sufletul. Surorile au crezut că ea a leşinat, dar, când au scos-o afară din biserică, tânăra era fără viaţă. Avea, însă, un chip angelic, cu un zâmbet ceresc. A murit la doar 11 ani, dar fericită că l-a primit pe Isus în inima ei.

Mărăcinele

Un păgân i-a pus odată rabinului Josua următoarea întrebare:

 - Oare de ce a ales Dumnezeu, ca să vorbească cu Moise, tocmai o tufă de mărăcini?

Rabinul i-a răspuns:

 - Dacă Dumnezeu ar fi ales un alt copac, cum ar fi un dud sau un stejar, ca să vorbească cu Moise, ai fi pus aceeaşi întrebare. Dar nici nu vreau să te las fără nici un răspuns. De aceea am să-ţi spun că Dumnezeu a ales acest neînsemnat mărăcine tocmai pentru a arăta tuturor că nu există nici un locuşor pe pământ în care să nu poată fi prezent…Chiar şi într-un mărăcine!

Adevărata iubire

              Un om s-a dus la un preot şi i-a spus ca nu-şi mai iubea soţia şi că se gândea să se despartă. Preotul îl ascultă, îl privi fix în ochi şi-i spuse un singur cuvânt:
 - Iubeşte-o!
 - Păi nu mai simt nimic pentru dânsa.
 - Iubeşte-o!, spuse acesta din nou.
            Şi, în faţa zăpăcelii domnului respectiv, după o tăcere oportună, preotul adăugă:
 - A iubi este o decizie, nu un sentiment; a iubi înseamnă devotament şi dăruire. A iubi este un verb iar rezultatul acestei acţiuni este iubirea. Iubirea este ca un exerciţiu de grădinărit: smulge în fiecare zi ceea ce dăunează, pregăteşte terenul, seamănă, fii răbdător, udă şi îngrijeşte. Fii pregătit pentru că vor exista plăgi, secete sau exces de ploi, însă nu abandona grădina pentru acest motiv. Iubeşte-ţi perechea, adică accept-o, apreciaz-o, respect-o, oferă-i afecţiune şi tandreţe, admir-o şi înţelege-o. Asta-i tot: iubeşte-o!

             Omul s-a dus acasă cu adevărat schimbat.

Banii...banii

O legendă din Rusia povesteşte cum un om şi pe patul de moarte se gândea doar la bani. Cu ultimele puteri luă cheia, pe care o purta tot timpul la gât, îi arătă servitorului său seiful şi îi dădu ordin să pună tot sacul cu bani în sicriul deja pregătit pentru el.

          În cer zări o masă lungă pe care se aflau cele mai delicioase bucate.

 - Spune-mi, te rog, cât costă pâinea? – întrebă el.

 - O copeică, i se răspunse.

 - Şi o sardea?

 - La fel, tot o copeică.

16 ani de rugăciuni

             În timpul ultimului război mondial, un ofiţer din statul major german se afla rănit grav într-un spital francez. Călugăriţa care-l îngrijea era si dânsa germana. Aflând ca rănitul este catolic, se gândi să cheme un preot, însă el nu voia nici măcar să audă vorbindu-se de religie.
 - Ei bine, mă voi ruga mult pentru dumneavoastră - îi spuse dânsa - pentru ca Dumnezeu să vă atingă inima.
 - Cum vreţi! O să vă săturaţi şi n-o să vă mai rugaţi.