16 ani de rugăciuni

             În timpul ultimului război mondial, un ofiţer din statul major german se afla rănit grav într-un spital francez. Călugăriţa care-l îngrijea era si dânsa germana. Aflând ca rănitul este catolic, se gândi să cheme un preot, însă el nu voia nici măcar să audă vorbindu-se de religie.
 - Ei bine, mă voi ruga mult pentru dumneavoastră - îi spuse dânsa - pentru ca Dumnezeu să vă atingă inima.
 - Cum vreţi! O să vă săturaţi şi n-o să vă mai rugaţi.

 - Să nu credeţi asta. Există un om pentru a cărui convertire mă rog de şaisprezece ani.
 - Şaisprezece ani? Trebuie să ţineţi mult la dânsul. Este tatăl dumneavoastră sau fratele?
 - Nu. Nici măcar nu-l cunosc. Mama mea a fost servitoare la o contesă din Germania. Acum şaisprezece ani i-a spus să-mi ceara să mă rog pentru fiul ei, care ducea o viaţă dezordonată. De atunci m-am rugat lui Dumnezeu în fiecare zi pentru el; acelaşi lucru îl fac şi celelalte surori. Acum, după cum mi-a spus contesa într-o scrisoare, este în armată.
         Ofiţerul o asculta cu un interes crescând.
 - Mama dumneavoastră se numeşte Beata? - a întrebat el.
 - Da. Însa... nu cumva dumneavoastră sunteţi contele Carlos?
              Aşa era. Consecvenţa acelei surori, care se ruga pentru convertirea lui, l-a mişcat profund.
A primit sacramentele. La puţin timp după aceea a murit în pace.