Sfânta
Brigita avea un fiu care ducea o viaţă foarte puţin edificatoare. Era o adevărată
nenorocire pentru mama sa. Ea îi cerea Preasfintei Fecioare, în mod constant,
mântuirea acelui fiu rebel.
Într-o zi, tânărul s-a înrolat în armată. S-a dus la război şi a fost ucis. A murit fără spovadă şi fără împărtăşanie. Sfânta, zbuciumata, plângea şi o întreba cu insistenţă pe Preasfânta Fecioara de ce l-a lăsat să moară astfel. Asta s-a întâmplat până când, într-o noapte, a avut un vis:
A văzut cum, înaintea tronului lui Dumnezeu, sosea un grup de demoni protestând:
Într-o zi, tânărul s-a înrolat în armată. S-a dus la război şi a fost ucis. A murit fără spovadă şi fără împărtăşanie. Sfânta, zbuciumata, plângea şi o întreba cu insistenţă pe Preasfânta Fecioara de ce l-a lăsat să moară astfel. Asta s-a întâmplat până când, într-o noapte, a avut un vis:
A văzut cum, înaintea tronului lui Dumnezeu, sosea un grup de demoni protestând:
- Venim să ne plângem. Acum câteva zile a murit fiul Brigitei. Când era rănit, în agonie, ne-am apropiat de el pentru a-l ispiti. Atunci a venit Maria, Mama lui Isus, ne-a alungat pe toţi şi nu a permis niciunui demon să se apropie de tânăr.
Isus a privit la Maria. Ea, surâzând, i-a explicat:
- Fiule, mama acestui tânăr m-a rugat atât de mult pentru el, încât eu am considerat-o ca pe o mare datorie să-l însoţesc în ceasul morţii sale. Întrucât nu era nici un preot prin apropiere, i-am inspirat să facă un act de căinţă. A murit rugându-se cu pietate. S-a rugat mult mama sa pentru el.
Atunci Isus a spus demonilor:
- Ceea ce face mama mea este bun făcut! Plecaţi de aici, blestemaţilor!
Acel vis a umplut-o de pace pe sfânta Brigita.