Un şoricel, care tocmai se pregătea să iasă
din gaura sa, a zărit o pisică stând la pândă. S-a întors în gaură şi s-a
sfătuit cu un alt şoricel, să dea atacul la un sac de grâu.
- Aş fi
mers şi singur, dar nu pot renunţa la o prietenia atât de strânsă şi distinsă
ca a ta.
- Prea
bine, zise şoricelul invitat, vin cu tine. Ia-o înainte!
- Eu?
Să o iau înaintea unui frate mai mare şi atât de distins? Ba, niciodată! Totdeauna
după Domnia Voastră!
Măgulit de atâtea dovezi de „preţuire”,
invitatul a luat-o înainte şi, ieşind din gaură, a fost înşfăcat de pisică. Aceasta
plecat de acolo pentru a-şi savura prada într-un loc mai însorit.
Astfel, şoricelul „înţelept”, sacrificându-şi
confratele, s-a putut deplasa în linişte şi fără frică la sacul cu grâu.
Sunt şi oameni care, pentru a-şi rezolva
un interes, ar fi în stare să-ţi arunce în cap un ghiveci cu flori de la etajul
al cincilea şi apoi să-ţi spună: „Iată, ţi-am trimis nişte trandafiri în dar!”
