sâmbătă, 25 august 2012

Sfântul Mariei


Sfântul Ludovic Maria Grignion de Monfort (1673 – 1716) a fost numit poetul mistic al Mariei şi este unul dintre cei mai mari scriitori mariani. Pentru scrierile sale minunate despre Maica Domnului, Papa Ioan Paul al II-lea a propus, în anul 2000, să fie declarat Doctor al Bisericii. A fost declarat sfânt în anul 1947.
Într-o seară, pe o străduţă întunecoasă, sfântul Ludovic întâlneşte un cerşetor bolnav şi plin de răni. Fără a aştepta ca nefericitul să-i ceara ajutorul, sfântul îi vorbeşte, îl încurajează, îl îmbrăţişează şi, luându-l pe spate, s-a îndreptat spre casa congregaţiei sale. Era târziu şi poarta încuiată. Sfântul bate şi strigă în repetate rânduri: Deschideţi poarta să intre Isus! Fraţii s-au trezit şi i-au deschis, fiindcă toţi ştiau ca Isus intră în lume prin poarta care se deschide şi se numeşte aproapele, pe care fiecare creştin trebuie să-l trateze ca pe un frate.

vineri, 24 august 2012

Sf. Damian Leprosul


Joseph de Veuster a fost un misionar belgian care a slujit în mijlocul localnicilor din insula Honolulu. Episcopul lui nu reuşea să găsească un preot care să slujească în leprozeria Molokai. Joseph, cunoscut mai bine ca Părintele Damian, s-a oferit voluntar să meargă în “cimitirul viu care era Molokai”. Solidaritatea lui cu leproşii a fost atât de completă încât s-a îmbolnăvit şi el şi a murit la vârsta de patruzeci şi nouă de ani în slujba celor mai săraci şi mai părăsiţi. Unii dintre contemporanii săi l-au acuzat de imprudenţă şi curaj nebun. Astăzi, însă, este recunoscut în lumea întreagă ca un erou al credinţei: Damian Leprosul.
Sfântul Damian de Veuster a murit la 15 aprilie 1889. A fost îngropat sub pandanusul care îi ocrotise somnul în primele zile petrecute în Molokai. Ştirea morţii sale a făcut rapid înconjurul lumii, însoţită de imense regrete, dar şi de noi încercări de a-i păta memoria. În 1936, rămăşiţele sale pământeşti au fost transferate cu mari onoruri la Louvain, în Belgia, unde sunt îngropate în cripta bisericii Congregaţiei Preasfintelor Inimi. Damian a fost beatificat în 1995 de Papa Ioan Paul al II-lea, şi canonizat pe 11 octombrie 2009, la Roma, de Papa Benedict al XVI-lea.

joi, 23 august 2012

Iconiţa salvatoare


În timpul războiului, un soldat austriac a căzut prizonier în mâinile ruşilor. Acest soldat credea cu putere în ajutorul Maicii Domnului, şi, de aceea, când a plecat la război, şi-a atârnat la gât, sub haină, o iconiţă a Mariei, dăruită de mama sa.
Ruşii se purtau foarte aspru cu prizonierii austrieci. Prinzându-l pe acest soldat, i-au sfâşiat hainele de pe el şi se pregăteau să-l maltrateze, să-l bată zdravăn. Însă, deodată, au dat cu ochii de iconiţa de la gâtul prizonierului.
Imediat s-au oprit: iconiţa strălucea cu putere la gâtul soldatului. Atunci, fără să vrea, asupritorii ruşi au început să se închine la iconiţă. Mai veniră şi alţi ruşi şi, cum veneau, se închinau şi ei. Apoi l-au luat pe prizonier, l-au îngrijit şi s-au purtat frumos cu el.
Şi aşa, cu ajutorul Maicii Preasfinte, soldatul a scăpat teafăr din război, iar când a ajuns acasă a povestit tuturor despre această minune a iconiţei.

miercuri, 22 august 2012

Convertirea lui Herman Cohen


Printre marii convertiţi, evrei deveniţi creştini prin mijlocirea Maicii Preasfinte, se numără şi Herman Cohen (1821 – 1871). El se bucura de un mare renume ca pianist şi compozitor. Fiind la Paris, trăia în cercuri atee, şi chiar în moravuri uşoare. La un moment dat devenise propagatorul unor erezii. În timp ce îşi făcea mari planuri de viitor, Maica Domnului îi pregătea convertirea.
            Într-o zi a fost chemat să dirijeze un cor într-o biserică, unde se desfăşura o ceremonie de luna mai, în cinstea Sfintei Fecioare Maria. Deşi era evreu, a acceptat invitaţia: era tocmai locul şi momentul unde îl aştepta harul lui Dumnezeu.   

marți, 21 august 2012

Mama lui Melanchton

Filip Melanchton (1497 – 1560) a fost unul din primii ucenici ai lui Martin Luther, şi unul dintre cei mai înflăcăraţi propagandişti ai  reformei protestante. Mama sa era pe patul morţii. Din când în când deschidea ochii, şi, torturată mai mult de remuşcările conştiinţei decât de durerile trupeşti, se uita îndelung la cei din jur şi ofta neliniştită. Fiul ei, Filip, încerca să o mângâie, dar în zadar. Cuvintele lui o tulburau şi mai mult.
La un moment dat, îşi adună ultimele puteri, îl fixează pe fiul ei şi îl întreabă:
 - Ah, fiul meu! Spune-mi, te rog, în care credinţă ar trebui să mor ca să fiu sigură că mă mântuiesc? Filip, să nu-mi ascunzi adevărul! Să nu fie, ca din vina ta, sărmana ta mamă să se piardă pentru totdeauna!
 - Ah, mamă! – i-a spus oftând Melanchton. Învăţătura protestantă e mai comodă pentru cât eşti în viaţă pe pământ, însă învăţătura catolică e mai sigură în a obţine mântuirea.

luni, 20 august 2012

Adevărata hrană

Se povesteşte despre sfânta Ecaterina de Siena că, într-o zi, trebuia să facă o lungă călătorie, însoţită de un grup de cavaleri. Au pornit la drum dimineaţa devreme. În timp ce mergeau, însoţitorii ei o supravegheau cu atenţie, pentru că era deja renumită şi stimată ca o mare sfântă. Iar ea, spre surprinderea cavalerilor, se plângea din când în când: „Mi-e foame!” Cavalerii erau uimiţi de aceste plângeri.
Apoi au ajuns la o biserică, au intrat cu toţii, şi au luat parte la Liturghie. La sfârşit au luat o gustare pe pajiştea din faţa bisericii. Au mâncat toţi, în afară de Ecaterina. I-au oferit şi ei ceva de mâncare:
 - Ia, Ecaterina. Doar îţi era foame!
Dar ea a spus:
 - Da, îmi era foame, dar acum deja am mâncat.
Au înţeles, în final, care era foamea ei. Hrana de care avea nevoie Ecaterina era Cristos din Sfânta Împărtăşanie.

duminică, 19 august 2012

Marele examen

De fiecare dată când mergea acasă la un coleg, fiul scriitorului Sinclair Lewis găsea o bunică absorbită în citirea Bibliei. Nu a rezistat curiozităţii şi l-a întrebat într-o zi pe prietenul său:
- Vrei să-mi spui de ce citeşte bunica de fiecare dată Biblia?
- Nu ştiu, a răspuns acesta, probabil îşi pregăteşte şi ea examenele!
Răspunsul acestui băiat american este mai profund decât pare la prima vedere: într-o zi, la examenele finale, vom fi întrebaţi dacă ne-am îndeplinit cu grijă datoria de a primi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l pune apoi în practică.