Flori pentru mama

Într-o celulă de închisoare, a fost împins într-o zi un nou deținut. Era tuns zero, murdar și slab. La început nu l-a recunoscut nimeni, dar după câteva clipe cineva a exclamat:

 - Acesta este căpitanul Kepler, cel care m-a arestat pe mine.

El fusese unul din cei mai cruzi torționari. Arestase și bătuse pe mulți dintre cei cu care acum împărțea celula închisorii. Toți s-au adunat în jurul său și l-au întrebat cum de a ajuns să fie închis. Cu lacrimi în obraji, el le povesti:

 - Cu câteva luni în urmă, în timp ce ședeam în birou, un băiat, de 12-13 ani, a intrat ținând în mână un buchet de flori și mi-a zis: «Domnule căpitan, dumneavoastră i-ați arestat pe părinții mei. Astăzi este aniversarea zilei de naștere a mămicii mele. În fiecare an, în această zi îi aduceam flori. Din cauza dumneavoastră nu o mai am azi pe mămica cu mine, ca să-i fac aceasta bucurie. Dar aș vrea să vă spun că ea m-a învățat să răsplătesc răul cu bine. De aceea, m-am gândit să ofer acest buchet mamei copiilor dumneavoastră». A fost prea mult pentru mine. Sunt și eu un om. L-am îmbrățișat pe copil. De atunci nu am mai putut tortura și astfel mi-am pierdut și poziția. Dar mă bucur să pot repara astfel puțin din răul săvârșit.

Copiii nu-s de dat

Tolstoi, marele scriitor rus, ne descrie, într-o nuvelă minunată, familia unui pantofar sărac, cu șapte copii. Cu toate greutățile vieții, toți erau veseli și cântau de dimineață și până seara târziu, acompaniind loviturile surde de ciocan. Într-o zi, cântările au încetat și loviturile de ciocan păreau mai puternice, mai surde, mai nervoase, mai sinistre. Ce s-a întâmplat?

Arătarea Mariei la Lipa

La 12 septembrie 1948, pe la ora 17.00, Teresita Castillo, novice la Mănăstirea Carmelitană din Lipa (Filipine), se plimba prin grădina mănăstirii. Deodată a văzut că un arbust începe să-și miște frunzele. Mai mult, aude și o voce care îi spune:

 - Nu te teme, fiica mea! Apleacă-te și îmbrățișează pământul. Eu vreau să-ți spun ceva, dar pentru asta va trebui să vii aici timp de 15 zile la rând. Vei veni aici ca să mă vizitezi. Acum ia și mănâncă câteva fire de iarbă.

           Luni, 13 septembrie, Teresita a revenit aici. A îngenuncheat și rostit  rugăciunea „Bucură-te, Marie”. A văzut din nou frunzele arbustului mișcându-se.

Copilul martir

Pe când o mamă trecea pe străzile orașului Antiohia, cu singurul ei fiu în brațe, a fost ridicată pe neașteptate de soldații prefectului păgân, Asclepiade, și dusă în sala tribunalului. Aici se judeca procesul unui diacon creștin, Sfântul Roman, de la Cezareea (vezi foto), care era în trecere prin Antiohia. El refuza cu înverșunare să se închine idolilor. În apărarea sa, diaconul a spus:

 - Chemați aici un copil simplu și nevinovat, și să ascultăm de la el, dacă trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu sau idolilor!

Primul copil întâlnit a fost Barula, pe care mama îl ducea în brațe.

 - Barula, îi zise Asclepiade cu glas măgulitor, vrei să-i oferi lui Zeus trandafirul pe care îl ai în mână?

Știința lui Dumnezeu

        Adesea oamenii îl critică  pe Dumnezeu că nu conduce mersul lumii așa cum ar trebui. Se aseamănă cu acel țăran încrezut, care critica mereu mersul vremii și își zicea în sine:  

 - Dacă m-ar lăsa Dumnezeu măcar un an să conduc, ar vedea chiar el ce este în stare să producă pământul!

      Și Dumnezeu i-a zis:

 - Iată, îți dau putere să conduci mersul vremii: când vei voi ploaie, va ploua; când vei voi soare, va fi soare; când vei voi vreme buna, va fi cum dorești. 

Numele lui Dumnezeu

Odată, un grup de copii vorbeau despre Dumnezeu. La un moment dat, unul dintre copii a zis:

 - Iată, fiecare dintre noi are două nume: un nume de familie şi alt nume primit la botez. Dumnezeu de ce are numai un nume? Haideţi să-i mai găsim un nume, ca să aibă şi el două nume".

Şi fiecare şi-a dat părerea ce nume să mai poarte Dumnezeu.

 - Eu zic să se cheme „Dumnezeu Soare”, a spus unul, pentru că soarele ne dă lumină şi căldură, şi alungă noaptea.

Un sfat bun

Renumitul medic De Borg, întorcându-se odată de la un bolnav, a trecut printr-o pădurice. Un tânăr îi ieşi în cale cu pistolul în mână, somându-l să-i dea banii. Medicul, fără a-si pierde cumpătul, a scos banii şi i-a dat, zicându-i cu bunătate:

 - Prietene, de ce te ocupi cu această meserie atât de urâtă, care, mai devreme sau mai târziu, te va duce la ştreang. Şi apoi, gândeşte-te, vei fi pedepsit şi de Dumnezeu. Nu te gândeşti că odată va trebui sa mori?