Renumitul medic De
Borg, întorcându-se odată de la un bolnav, a trecut printr-o pădurice. Un tânăr
îi ieşi în cale cu pistolul în mână, somându-l să-i dea banii. Medicul, fără
a-si pierde cumpătul, a scos banii şi i-a dat, zicându-i cu bunătate:
- Prietene, de ce te ocupi cu această meserie
atât de urâtă, care, mai devreme sau mai târziu, te va duce la ştreang. Şi
apoi, gândeşte-te, vei fi pedepsit şi de Dumnezeu. Nu te gândeşti că odată va
trebui sa mori?
Nu-ţi pasă de sufletul tău? Eşti botezat dar vei ajunge de ruşine
atât pe pământ cât şi dincolo.
Tâlharul a pus
capul în pământ şi a plecat.
După şapte ani, pe
când De Borg se afla într-un oraş, simţi o mână pe umăr. Întorcându-se, a văzut
un domn bine care l-a salutat cu gentileţe şi l-a poftit acasă la el. Acceptând,
doctorul a găsit o casă bine pusă la punct. Soţia cu pruncul în braţe îi pofteşte
la masa. Înainte de a se aşeza, stăpânul casei cade în genunchi la picioarele
medicului, zicând:
- Stimate domn, ceea ce vedeţi aici, după
Dumnezeu, vă datorez dumneavoastră. Vă mai amintiţi de acel sfat dat unui
tâlhar, care v-a luat banii acum şapte ani în urmă? Eu sunt. Poate v-aş fi
ucis, dar acele cuvinte pline de dragoste nu le-am uitat niciodată; ele m-au
întors la Dumnezeu.
După ce i-a restituit
suma, au luat masa împreună plini de fericire.
