Copilul martir

Pe când o mamă trecea pe străzile orașului Antiohia, cu singurul ei fiu în brațe, a fost ridicată pe neașteptate de soldații prefectului păgân, Asclepiade, și dusă în sala tribunalului. Aici se judeca procesul unui diacon creștin, Sfântul Roman, de la Cezareea (vezi foto), care era în trecere prin Antiohia. El refuza cu înverșunare să se închine idolilor. În apărarea sa, diaconul a spus:

 - Chemați aici un copil simplu și nevinovat, și să ascultăm de la el, dacă trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu sau idolilor!

Primul copil întâlnit a fost Barula, pe care mama îl ducea în brațe.

 - Barula, îi zise Asclepiade cu glas măgulitor, vrei să-i oferi lui Zeus trandafirul pe care îl ai în mână?

Barula răspunde răspicat, deși până atunci aproape nu vorbise decât câteva cuvinte:

 - Nu, fiindcă numai Dumnezeul creștinilor este Dumnezeu adevărat.

      Aprinzându-se de mânie, prefectul Asclepiade îl întrebă din nou:  
- Cine te-a învățat să vorbești așa? Răspunsul lui Barula a fost și mai surprinzător:

 - Mama, iar pe mama a învățat-o Dumnezeu.

Crudul Asclepiade dă poruncă să fie spânzurat copilul de grindă și biciuit în fața mamei. De sus, pe când sângele îi curgea în șiroaie purpurii din trupul fraged, Barula spunea:

 - Mamă, te rog, dă-mi o picătură de apă! Mi-e tare sete.

Mama înlăcrimată, dar eroică, îi răspunde:

 - Fiul meu, cine bea din această apa însetează din nou. Mai îndură puțin și vei bea din izvorul cu apa care potolește setea pentru totdeauna! Copilul a oftat și a crezut în iubirea mamei. N-a trebuit să rabde mult, deoarece călăul i-a retezat căpșorul bălai cu o singură lovitură de sabie, și capul a căzut în brațele mamei.

Nici dacă ar fi fost martirizat un papă, n-ar fi avut atâta influență binefăcătoare asupra celor prezenți, păgâni care s-au convertit mai apoi, cum au avut cuvintele încurajatoare ale acestei mame.