Într-o celulă de închisoare, a fost
împins într-o zi un nou deținut. Era tuns zero, murdar și slab. La început nu
l-a recunoscut nimeni, dar după câteva clipe cineva a exclamat:
- Acesta este căpitanul Kepler, cel care m-a arestat pe mine.
El fusese unul din cei mai cruzi
torționari. Arestase și bătuse pe mulți dintre cei cu care acum împărțea celula
închisorii. Toți s-au adunat în jurul său și l-au întrebat cum de a ajuns să
fie închis. Cu lacrimi în obraji, el le povesti:
- Cu câteva luni în
urmă, în timp ce ședeam în birou, un băiat, de 12-13 ani, a intrat ținând în
mână un buchet de flori și mi-a zis: «Domnule căpitan, dumneavoastră i-ați arestat
pe părinții mei. Astăzi este aniversarea zilei de naștere a mămicii mele. În
fiecare an, în această zi îi aduceam flori. Din cauza dumneavoastră nu o mai am
azi pe mămica cu mine, ca să-i fac aceasta bucurie. Dar aș vrea să vă spun că
ea m-a învățat să răsplătesc răul cu bine. De aceea, m-am gândit să ofer acest
buchet mamei copiilor dumneavoastră». A fost prea mult pentru mine. Sunt și eu
un om. L-am îmbrățișat pe copil. De atunci nu am mai putut tortura și astfel
mi-am pierdut și poziția. Dar mă bucur să pot repara astfel puțin din răul
săvârșit.
