duminică, 25 noiembrie 2012

Depinde cum spui




Fișier:Bundesarchiv Bild 105-DOA0295, Deutsch-Ostafrika, Sultan.jpg            Un sultan a visat că își va pierde toți dinții. Imediat după ce s-a trezit, îl întrebă pe un interpret de vise ce vrea să însemne acest vis.
 - O, ce nefericire mare, stăpâne! -  strigă acesta. Fiecare dinte pierdut înseamnă pierderea unuia din membrii familiei tale.
 - Ce îndrăznești să-mi spui, nebunule? spuse sultanul foarte nervos. Pleacă de la mine!
            Dădu poruncă să fie pedepsit pentru această veste cu 50 de lovituri de ciomag.
            A fost chemat un alt tălmaci de vise și a fost condus la sultan. Când a ascultat visul, spuse:
 - Ce noroc! Ce mare fericire! Dintre toți ai săi, stăpânul nostru va supraviețui!
            Atunci fața sultanului se însenină și spuse:
 - Îți mulțumesc, prietene. Mergi cu vistiernicul meu să-ți dea 50 de galbeni de aur!
            Pe drum, vistiernicul îi spuse:  
 - Cum se face că, deși n-ai tălmăcit visul sultanului diferit de primul tălmaci, totuși ai aflat o altă soartă?
 - Reține de la mine: se pot spune multe lucruri, însă contează cum le spui! - zâmbi înțeleptul. Și important e să vezi partea cea buna.

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

„Sora Blândeţe"



           Călugăriţa Maria Angelica Pérez, cu numele de acasă Crescenţia, din congregaţia “Figlie di Maria Santissima dell’Orto” a fost beatificată sâmbătă, 17 noiembrie 2012, la Pergamino, în provincia de Buenos Aires, de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
            Maria Angelica Pérez, provenea dintr-o familie simplă, cu o credinţă limpede. Avea o bunătate înnăscută ce avea să-i atragă numele de “Sora Blândeţe”, pe care i-l dăduseră cu afecţiune cei săraci şi suferinzi, de care se ocupa această călugăriţă.
            Cardinalul Angelo Amato a prezentat un scurt portret spiritual al călugăriţei argentiniene, spunând: „Mărturiile spun că toate călugăriţele erau bune, dar Crescenţia era excepţională. Părea că era făcută doar din bunătate, răbdare, bucurie şi amabilitate.

vineri, 23 noiembrie 2012

Încredere în Dumnezeu



          Un ţăran credincios a strâns o sumă frumuşică de bani, ca să o doneze pentru misiuni. Mergând spre misiune, trebuia să treacă printr-o pădure. Cum mergea, de după nişte copaci bătrâni, i-a ieşit în cale un hoţ. I-a prins calul de căpăstru şi i-a cerut toţi banii. Omul s-a speriat dar a refuzat să scoată şi să-i dea banii. Dar în inima lui se ruga: "Doamne, tu ştii că eu am aceşti bani pentru lucrarea ta. Ajută-mă şi arată-mi o cale de scăpare." 
 - Hai mai repede, scoate banii. Vrei să fluier? Dacă fluier o dată, imediat îmi vin în ajutor zece tovarăşi şi ei te vor percheziţiona.
 - Tu trebuie să fluieri ca să vină zece în ajutor, i-a spus ţăranul. Dar eu trebuie doar să suspin şi, din porunca Domnului Isus Cristos, va veni o întreagă ceată de îngeri ca să vă împiedice să-mi faceţi rău.
           Hoţul s-a speriat şi a luat-o la fugă auzind de îngeri. La asta nu se gândise.
           Vedem că Dumnezeu inspiră şi salvează pe cei ce se încred în el.

joi, 22 noiembrie 2012

Logica convertitului



        Un musulman s-a botezat şi a devenit creştin. Înfuriaţi peste măsură, toţi ai lui au venit la el pentru a-l trage la răspundere pentru actul săvârşit. Şi l-au întrebat: 
 - Ce te-a determinat să faci acest lucru?
 - Închipuiţi-vă că ajung la o răscruce, a răspuns el. Ajuns aici îmi zic: Acum chiar că nu mai ştiu care e calea cea bună. Dar iată că la acea răscruce văd doi oameni: unul este mort iar unul este viu... Voi ce ziceţi? Pe care dintre ei îl voi întreba şi îl voi ruga să-mi explice pe ce drum trebuie să apuc?
 -  Bineînţeles că pe cel viu, au răspuns toate rudele lui.
 - Exact aşa a fost şi situaţia mea. Mă aflam cu viaţa la o mare răscruce. Dintr-odată mi-au apărut în faţă doi oameni: unul mort, Mahomed al religiei noastre, şi unul viu, Cristos. Mortul, Mahomed, oricât am insistat eu, nu a putut să-mi dea nici un răspuns, nu a putut să-mi spună nimic. Dar Isus, Înţelepciunea divină, care este viu, pentru că a înviat a treia zi, după ce iudeii l-au ucis,  mi-a spus clar: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Numaidecât a luat-o pe calea lui Isus şi el mi-a dat în schimb „adevărul şi viaţa”. Mai puteţi spune că am greşit cu ceva? Aceasta este calea mea.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Păzitorul fidel



            Era noapte. Un gospodar dormea liniştit în casa lui. Hoţii au venit să-l jefuiască. Câinele a început să latre. Omul a ieşi din casă dar nu a văzut nimic suspect. A intrat şi s-a culcat din nou. Câinele a început iarăşi să latre. Omul a ieşit din nou, dar nu a observat nimic...
           Acest lucru s-a mai întâmplat încă de câteva ori. Atunci gospodarul, supărat pe câine, a ieşit  afară şi l-a împuşcat zicând: „Poftim, potaie gălăgioasă, acum o să pot dormi liniştit...” Hoţii au putut, astfel, jefui nestingheriţi.
           Ceea ce este câinele pentru casă, este conștiința pentru om; cine şi-o ucide, uşor este jefuit de cel rău.

marți, 20 noiembrie 2012

Medicul ascultă de conştiinţă



Era într-un cartier sărac şi suprapopulat din sudul oraşului Manhattan (SUA). Kurt era un medic venit din Germania. El nu avea voie, conform legii,  să-l ajute pe sărmanul Jimmy, un copil al chiriașului său, doar medicul oficial având acest drept. De când sosise în ţară încă nu susţinuse examenul de stat, cu toate că în Berlin era apreciat ca medic generalist pentru copii. El susţinu să vină un medic la copilul, care era foarte bolnav. Dar acesta nu mai veni pentru a treia oară, pentru că nu a fost plătit cum voia, iar Jimmy nu mai putea fi transportat. Febra îi creştea din ce în ce mai mult, iar respiraţia i se îngreuna vizibil. Atunci chiriaşul se apleca asupra lui Kurt şi-i şopti:

luni, 19 noiembrie 2012

Modestia lui Norbert



           Sfântul Norbert era un călugăr foarte modest şi umbla adesea cu haine vechi, aproape zdrenţe. Tot ce căpăta din cerşit dădea altora, care erau mai săraci ca el.
           La un moment dat, datorită virtuţilor sale, a fost ales episcop de Magdeburg. Când s-a dus ca să ia în primire postul de episcop din palatul din Magdeburg, portarul, crezând că este un cerşetor, l-a luat de guler şi l-a aruncat afară, în stradă printre ceilalţi cerşetori. Cei care îl însoţeau, i-au sărit imediat în ajutor.
           Când portarul şi-a dat seama că cel îmbrăcat în zdrenţe, şi pe care el l-a alungat, a luat-o la fugă de frică sau de ruşine. Dar episcopul Norbert l-a oprit şi i-a zis:
 - Tu cred că eşti singurul care mă cunoşti şi ştii cât preţuiesc. Cu siguranţă, ceilalţi nu mă cunosc şi de aceea mă silesc să intru în acest palat...