Un ministrant l-a însoțit pe preotul care ducea sfânta
Împărtășanie unui bolnav, pictor de meserie. Cum era obiceiul pe atunci, au
mers în procesiune, cu lumânări, clopoței și cu cădelnița plină de parfumul
tămâiei. A văzut cum bolnavul a primit sfânta Ostie cu toată evlavia și, după
ce s-a recules un timp, a privit cădelnița, a luat din ea un cărbune stins și,
din câteva linii făcute pe peretele alb, a desenat chipul minunat al lui Isus
Cristos. Copilul a rămas uimit și a exclamat:
- Și
eu aș dori să pot desena atât de frumos chipul Domnului.
Bolnavul a lăsat să-i cadă cărbunele din mână și i-a spus
încet:
- Pentru a-l putea picta frumos
pe Isus și pentru a arăta altora pe Domnul în frumusețea lui, trebuie mai întâi
să-l ai în inimă.
Înțelegând lecția, copilul a căutat să se împărtășească tot mai des și așa a
devenit renumitul pictor spaniol Murillo (1617-1682).
