Pictorul italian Coriolan Vighi
(1852-1904) (vezi foto), înainte de a-și câștiga faima de mare artist, trăia în mare
mizerie, și ajunsese muritor de foame. Norocul a început de la un simplu act de
onestitate și dreptate.
Își agățase tablourile pe un
gard, în așteptarea vreunui client. Lumea trecea în sus și în jos, unii aruncau
o privire în fugă, dar nimeni nu-i acorda nici o atenție. În sfârșit, un cetățean
german se oprește, își alege un tablou, întreabă prețul, îi pune banii într-un
plic, îl înmânează pictorului, ia tabloul și pleacă. În urmă, Coriolan numărând
banii, constată că avea cu o sută de lire mai mult decât ceruse. Crezând că s-a
înșelat cumpărătorul, a alergat să-i restituie. Cetățeanul i-a zis zâmbind
binevoitor: Știu. Păstrați suta de lire pentru că o meritați. Vă vor fi mai de
folos decât mie! Văd că sunteți un om foarte onest și cinstit. Mi-ați câștigat
toată încrederea.
Din acel moment germanul a
devenit un cumpărător frecvent, un admirator al cinstei și un propovăduitor al
talentului artistic al lui Coriolan Vighi, și așa pictorul a devenit renumit.
