La 12 septembrie 1948, pe la ora
17.00, Teresita Castillo, novice
la Mănăstirea Carmelitană din Lipa (Filipine), se plimba prin grădina
mănăstirii. Deodată a văzut că un arbust începe să-și miște frunzele. Mai mult,
aude și o voce care îi spune:
- Nu te teme, fiica mea! Apleacă-te și
îmbrățișează pământul. Eu vreau să-ți spun ceva, dar pentru asta va trebui să
vii aici timp de 15 zile la rând. Vei veni aici ca să mă vizitezi. Acum ia și
mănâncă câteva fire de iarbă.
Luni, 13
septembrie, Teresita a revenit aici. A îngenuncheat și rostit rugăciunea „Bucură-te, Marie”. A văzut din
nou frunzele arbustului mișcându-se.
Apoi a văzut o „doamnă frumoasă”
surâzând, cu mâinile împreunate, având un rozariu aurit în mâna dreaptă. Purta
o rochie albă cu o cingătoare la mijloc. Picioarele goale se sprijineau pe un
nor, cam la 50 cm deasupra pământului.
- Ai încredere și
vino aici, fie că plouă, fie că e soare, îi spune Doamna Teresitei
- Dar cine ești tu,
Frumoasă Doamnă?
- Eu sunt Mama ta,
scumpa mea fiică.
La 14 septembrie 1848, Fecioara o
așteptă în același loc și îi spune:
- Aș dori ca acest
loc să fie mâine binecuvântat.
- La ce oră?
- La ora pe care o va
hotărî Sora Superioară. Și să nu uiți de evenimentele care vor urma în zilele
următoare.
Fecioara o binecuvântă pe novice
și dispăru. A doua zi, pe la ora 15.00, episcopul auxiliar de Lipa, PS Alfredo
Ma. Obviar (declarat deja Fericit), împreună cu spiritualul mănăstirii, au
binecuvântat acel loc. În aceeași zi Teresita o văzu pe Maria cu brațele
deschise.
- Îmbrățișează
pământul și mănâncă puțină iarbă. Apoi ia o hârtie și un creion, și scrie ceea
ce îți voi spune. Fiicele mele (acum era însoțită de toate surorile), vă cer să
credeți în mine și să păstrați acest mesaj ca un secret între voi. Iubiți-vă
între voi ca adevărate surori. Veniți aici adesea și vizitați-mă. Faceți ca
acest loc să fie sfânt și respectat. Adunați petalele. Vă binecuvântez pe toate.
După această apariție, o ploaie
de petale de trandafiri a fost văzută de toate persoanele prezente. Spre seară
Fecioara a apărut din nou și a zis:
- Vreau ca să curățați
această parte a grădinii și să faceți aici un loc de rugăciune. Să puneți aici
o statuie a mea. Spune și la celelalte surori să aibă încredere în ceea ce
spun, pentru ca să nu piardă harul. Voi binecuvânta mereu comunitatea voastră,
fiica mea! (În fotografie surorile
participante la viziune, împreună cu episcopul, Fericitul Alfredo Ma. Obviar)
