La Congresul din 1933
pentru recrutarea chemărilor preoţeşti în Franţa, a luat parte şi colonelul
Rollin, preot şi directorul Operelor Catolice din Montaubam. Fiind prezentat
adunării Congresului de către Pr. Doncoeur, a fost aplaudat cu frenezie de
către întreaga adunare. Ilustrul preşedinte al Congresului zise: „Rugăm pe Pr.
Rollin să urce la tribună şi să povestească modul în care acum trei ani a
simţit chemarea la
Sfânta Preoţie”.
Cu multă gravitate colonelul
înaintează prin mulţime, purtând peste reverendă numeroasele decoraţii
militare, şi urcă la tribună. Şi începu: „În timpul războiului mondial, am fost
colonel de artilerie…tată a zece copii”.
În
sală izbucneşte un val puternic de aplauze. Cu un glas emoţionat, colonelul continuă:
„Acum câţiva ani mi-a murit soţia şi nu mi-a rămas decât o singură dorinţă:
aceea de a mă ocupa de copii şi de a face bine în jurul meu. Am înţeles că pot
face cel mai bine acest lucru numai ca preot, dar mă temeam de Dumnezeu.
Dumnezeu mi-a dat harul să mă întâlnesc cu un călugăr, om al lui Dumnezeu, care
mi-a dat curaj.
Într-o
seară în timp ce-mi îmbrăţişam fiul cel mai mare, înainte de a merge la
culcare, el îmi spuse: <Tată, eu vreau să mă fac preot!>
Îndată
mi-am şi luat hotărârea şi răspunzându-i i-am zis: Da, fiul meu; dar vom fi
amândoi!
Şi
acum amândoi suntem preoţi!”
Întregul Congres a
fost cuprins de cea mai zguduitoare emoţie sufletească. Lacrimi bogate licăreau
pe obrajii tuturor…
