Adevărata iubire

              Un om s-a dus la un preot şi i-a spus ca nu-şi mai iubea soţia şi că se gândea să se despartă. Preotul îl ascultă, îl privi fix în ochi şi-i spuse un singur cuvânt:
 - Iubeşte-o!
 - Păi nu mai simt nimic pentru dânsa.
 - Iubeşte-o!, spuse acesta din nou.
            Şi, în faţa zăpăcelii domnului respectiv, după o tăcere oportună, preotul adăugă:
 - A iubi este o decizie, nu un sentiment; a iubi înseamnă devotament şi dăruire. A iubi este un verb iar rezultatul acestei acţiuni este iubirea. Iubirea este ca un exerciţiu de grădinărit: smulge în fiecare zi ceea ce dăunează, pregăteşte terenul, seamănă, fii răbdător, udă şi îngrijeşte. Fii pregătit pentru că vor exista plăgi, secete sau exces de ploi, însă nu abandona grădina pentru acest motiv. Iubeşte-ţi perechea, adică accept-o, apreciaz-o, respect-o, oferă-i afecţiune şi tandreţe, admir-o şi înţelege-o. Asta-i tot: iubeşte-o!

             Omul s-a dus acasă cu adevărat schimbat.