Gamaliel a fost unul
din marii rabini, la şcoala căruia a învăţat şi Sf. Paul. Într-o zi, un ucenic
al său îi spune: „Dumnezeu ne fură întotdeauna câte ceva. Nu i-a furat el lui
Adam o coastă? Adam, fiind strămoşul nostru comun, însemnă că, prin el, ne fură
fiecăruia dintre noi câte ceva...” „Greşeşti, i-a spus rabinul, şi îţi voi explica
aceasta printr-o pildă…”
Aici a intervenit
fiica rabinului, zicând: „Tată, lasă-mă ca, la această problemă, să-i răspund
eu”. „Răspunde, i-a zis rabinul, pentru că ştiu că tu eşti înţeleaptă, fiica mea."
Ea a continuat: „Cazul
lui Adam se aseamănă cu ceea ce spun eu acum: doi tâlhari au furat un vas de
argint din casa unui om, lăsându-i în schimb un vas de aur”. Gamaliel
intervine: „Dacă ar fi aşa, eu aş prefera ca cei doi tâlhari să vină în fiecare
noapte în casa noastră!” Fata a continuat: „Aşa a făcut Dumnezeu, Creatorul:
lui Adam i-a luat un lucru foarte mic, o coastă, dându-i, în schimb, o mare fericire, atunci
când, în locul coastei, i-a dat o femeie, minunată şi frumoasă, tovarăşă lui de viaţă,
ca ajutor ceresc ieşit din mâinile Domnului!” Şi nimeni nu a mai avut curajul
să comenteze sau să adauge ceva!
