Un tânăr francez, pe nume Naguerre, a fost condamnat
la 15 ani de muncă silnică. După condamnare i s-a dat şi lui cuvântul. Ridicându-se
în picioare, a spus cu glas tare în sala tribunalului: "Nu-l condamn pe
judecător. A dat o sentinţă dreaptă şi, după mine, chiar prea mică faţă de
gravitatea faptelor mele. Nu-i condamn pe jandarmi, care m-au urmărit, mi-au
pus cătuşele, m-au păzit, şi n-au avut încredere în mine. Şi-au făcut datoria.
Dar, a spus Naguerre, acolo, în spatele sălii, acolo este un bărbat. El stă cu
faţa acoperită de palmele proprii. Acel bărbat spune că este tatăl meu. Eu nu-l
pot ierta niciodată, pentru că m-a crescut fără Dumnezeu, fără religie, fără
conştiinţă".