Ați auzit de povestea butoiului
cu cele zece cercuri? Avea cel mai bun vin, pe care stăpânul îl lăuda. Acest
bun vin înveselea inima musafirilor săi. Auzind vinul despre valoarea lui, și-a
zis: Dacă eu sunt cel mai bun, de ce mă țin la întuneric și legat cu zece cercuri
în acest butoi de lemn mizerabil? Nu trebuie să fiu și eu liber, să văd lumina,
să fac ce vreau? Trebuie să-mi dobândesc libertatea. Și, opintindu-se din toate
puterile, a rupt unul după altul toate cele zece cercuri iar doagele s-au
risipit. Vinul cel bun s-a scurs pe pământ; a devenit mai întâi o băltoacă
plină de gunoaiele din pivniță iar apoi l-a înghițit pământul...
Libertate periit...
A pierit din cauza că a voit o libertate prost înțeleasă, care nu-i aparținea.
Libertatea lui era între doagele strânse de cele zece cercuri.
Este imaginea creștinului: înțelept
este creștinul care știe că cele zece porunci îi apără libertatea de a fi vinul
cel mai bun, care îi apără adevăratele valori și adevărata libertate.
