Un înțelept hindus obișnuia să
spună următoarea poveste:
Un filosof a fost transportat odată
peste un fluviu. Filosoful îl întreba pe barcagiu:
- Ce ştii despre
stelele şi luna care strălucesc deasupra noastră, despre influenţa lor asupra mării,
asupra fluviilor şi asupra destinului nostru?
- Habar n-am - răspunse barcagiul. Stelele strălucesc după voinţa
lui Dumnezeu şi fac ceea ce le-a dat el să facă. Ce anume, nu ştiu. Totuşi sunt
frumoase, iar eu nu pot să le creez nici să le distrug. Sunt, pur şi simplu, uimit
de minunățiile lui Dumnezeu care le-a creat şi le-a pus acolo unde sunt.
- Eşti un neştiutor!
Ai pierdut un sfert din viaţa ta, oftă adânc filosoful.
Ceva mai târziu, filosoful îl
întrebă din nou:
- Cunoşti istoria
regilor şi a reginelor care au domnit şi încă mai domnesc?
- N-am nevoie să ştiu,
răspunse iar barcagiul. Regii şi reginele vin şi se duc. Dumnezeu însă rămâne şi
este îndurător cu mine. Deci, de ce să mă preocup de succesiunea regilor şi a
reginelor care vin să se certe şi apoi mor?
- Atunci ai pierdut jumătate din viaţa ta, spuse iar filosoful.
După câteva minute, filosoful,
plin de sine, nu s-a putut abţine să nu-i pună încă o întrebare:
- Cunoști ființa lui
Dumnezeu, cine şi unde este el, şi cum se ajunge la cunoașterea lui?:
- Nu, domnule, nu ştiu,
zise iar barcagiul. Ştiu doar că Dumnezeu este cel care face tot ceea ce se
întâmplă cu mine şi cu tine, că este îndurător şi iubitor şi că urăște şi pedepsește
răul. Mai multe n-am nevoie să ştiu despre el; dorm mai bine dacă-i încredințez
lui toate grijile mele.
Filosoful intră în panică şi
spuse:
- Atunci, nebunule,
ai pierdut trei sferturi din viaţa ta.
Imediat după aceasta se ivi o
mare furtună pe fluviu şi barca începu să se clatine. Filosoful era legănat
încoace şi încolo şi era cuprins de o frică de moarte.
Acum era rândul barcagiului să-l
întrebe:
- Domnule, de ce te
temi? Nu ştii să înoți?
- Nu, domnule, nu ştiu,
răspunse filosoful.
Pe barcagiu îl păli râsul şi
spuse:
- Atunci, domnule, ți-ai
pierdut întreaga ta viață.
