Gilbert Keith Chesterton (1874 – 1936) marele scriitor, jurnalist şi gânditor englez, s-a născut într-o
familie protestantă. În anul 1922 cere să între în Biserica Romano-Catolică. La
un moment dat, el notează în jurnalul său: „Când mă întreabă cineva pentru ce
am aderat la Biserica
Romano-Catolică, răspunsul meu este invariabil: pentru a mă
elibera de păcatele mele. Nu am găsit şi nici nu există vreo altă religie care
să susţină cu adevărat că poate ierta păcatele oamenilor.. Această doctrină
este întărită de logica Bisericii, de care mulţi se miră, că un păcat, de care
cineva s-a căit cu adevărat şi l-a spovedit efectiv, poate fi anulat şi că
păcătosul poate începe de la început, ca şi cum nu ar fi păcătuit niciodată. Un
catolic, care merge la spovadă, intră, realmente, în zorii
dimineţii copilăriei
sale şi crede că Dumnezeu, în întunecatul şi prăfuitul confesional, şi-a
refăcut în el chipul şi asemănarea lui. Nu intenţionez să apăr doctrina creştină,
dar vreau să evidenţiez faptul că această doctrină a iertării, pe care am
găsit-o în Biserică, m-a fascinat şi m-a copleşit întotdeauna… Şi mai ştiu că Petru,
care mai poate fi numit pontifex este
şi claviger (purtător de chei), a
primit aceste chei, care pot lega şi dezlega, atunci când mai era încă un
sărman păcătos…”
G. K. Chesterton avea o statură de 1,93 m înălţime şi o
greutate de 134 kg,
având o burtă remarcabilă, dar avea şi un dezvoltat simţ al umorului. În
legătură cu aceasta, într-o zi i-ar fi spus prietenului său George Bernard Shaw (care era mult mai slab): „Dacă
cineva te vede va crede că în Anglia este foamete”, la care G. B. Shaw” i-a răspuns: „Şi
dacă te vede pe tine atunci va şti că tu eşti cauza ei”.
