La sfârşitul
secolului al XIX-lea, era la catedrala Notre-Dame din Paris un episcop care
prin predicile sale atingea inimile necredincioşilor şi ale celor indiferenţi.
Acel episcop ne relatează un fapt. Cu mulţi ani înainte de a fi episcop, în
faţa catedralei venea un tânăr care îi insulta pe credincioşi spunându-le că,
de fapt, credinţa e depăşită şi multe alte ofense.
Într-o zi a ieşit la
el un preot care încerca să-l calmeze, însă el a început să îl jignească şi pe
preot. Acesta în cele din urmă i-a zis: “Uite, vino în biserică şi spune-i
direct lui Dumnezeu aceste lucruri. Să strigi cu toată puterea: Cristos a murit pe cruce pentru mine şi nu
îmi pasă deloc”.
Tânărul a întrat şi
a strigat cât a putut de tare “Cristos a murit pe cruce pentru mine şi nu îmi
pasă deloc.” “Foarte bine, i-a spus preotul. Acum mai strigă o dată.” Şi
tânărul a strigat iar, de data aceasta cu o oarecare ezitare. Preotul l-a
îndemnat: “Aproape ai terminat, strigă pentru ultima dată”. Dar tânărul,
privind crucea, nu a mai putut scoate un cuvânt.
Continuă episcopul:
“Acel tânăr eram eu.” Misterul crucii l-a schimbat pe acel tânăr, care a ajuns
preot şi apoi episcop.
