Călugărul perfecţionist

Într-un oraş erau două mănăstiri. Una dintre ele era foarte bogată, cealaltă foarte săracă. Într-o zi, un călugăr de la mănăstirea săracă a venit să-şi ia rămas de la un prieten de la mănăstirea bogată.

 - După câtva timp, sper să ne revedem. Acum plec într-o călătorie mai lungă. M-am hotărât să merg în pelerinaj în Ţara Sfântă. Roagă-te pentru mine, deoarece călătoria e foarte lungă, şi cred că voi avea de întâmpinat multe primejdii…

 - Dar ce ai să iei cu tine într-o călătorie aşa de lungă şi anevoioasă? – l-a întrebat călugărul bogat.

 - Doar o ulcică pentru apă şi o strachină pentru orez.

 - Prea uşor tratezi lucrurile. Nu se cuvine să fim chiar atât de imprudenţi. Şi eu mă gândesc să merg în curând acolo, dar nu voi pleca până ce nu îmi aranjez  şi îmi pun ân ordinea toate cele necesare pentru drum.

 - Eu mă gândesc că Dumnezeu e bun şi mă va ajuta să-mi împlinesc acest vis. Şi mai vreau să fac o jertfă mergând în acest pelerinaj….

            După un an de zile, călugărul sărac s-a întors acasă şi a mers în grabă să-i povestească prietenului său despre bogăţia spirituală acumulată în acest pelerinaj. Oarecum dezamăgit, călugărul bogat a recunoscut cu tristeţe:

 - Din păcate, eu nu am reuşit să închei pregătirile…