luni, 27 august 2012

De ce la biserică?


Josh era un bărbat care nu mai călca pe la biserică. Spunea şi el, cum spun mulţi că Dumnezeu este pete tot şi nu e nevoie de mers la biserică. Ba chiar le argumenta astfel prietenilor lui: din moment ce Dumnezeu se află în sufletul fiecăruia ce nevoie mai este să meargă cineva la Biserică?
Preotul lui paroh a aflat cum gândea şi s-a hotărât să îi facă o vizită. Preotul a apărut la uşa casei lui Josh într-o seară rece de iarnă, găsindu-l pe acesta lângă şemineu. Josh l-a invitat să stea lângă el, aşa că s-au aşezat amândoi lângă foc.

Preotul nu a început să îi vorbească despre mersul la biserică, deşi Josh presupunea că pentru aceasta venise. Au vorbit despre vreme. Între timp preotul a scos cu cleştele o bucată de lemn din foc şi a pus-o lângă şemineu. Amândoi se uitau cum flăcările scad în intensitate, apoi se sting, pentru ca la final să rămână un tăciune stins, acoperit cu cenuşă. Josh a priceput mesajul: cărbunele singur, izolat, fără ceilalţi cărbuni, se stinge. S-a întors către preot şi i-a spus: “Părinte, duminica aceasta voi fi în biserică.” Asemenea acelei bucăţii de lemn, şi noi avem nevoie de comuniunea cu fraţii de credinţă pentru a menţine în noi focul credinţei. Avem nevoie de biserică.