Sfântului Gerard Maiella (1726 - 1755, pe când era
copil, i s-a întâmplat un caz foarte neobişnuit, încât cu greu s-ar putea
crede, dacă n-ar fi fost cercetat cu sârguinţă şi recunoscut de Biserică în
actele beatificării sale. El slujea ca servitor episcopului de Lacedonia.
Într-o zi a fost văzut palid şi speriat, învârtindu-se în jurul fântânii din piaţa
care se afla în faţa catedralei. Nici el nu-şi putea închipui cum s-au petrecut
lucrurile. A auzit doar o bufnitură în apă, deoarece cheia de la palatul episcopal
i-a alunecat din mână. Ce era de făcut? Ce avea să spună stăpânul său bolnăvicios
şi destul de nervos? Putea să-l dea afară din slujbă. Din ce va trăi? Unde să
se ducă?
Era orfan: fără casă şi fără masă. Deodată i-a venit o idee. Străbate piaţa
în fugă, intră în catedrală şi, din ieslea de Crăciun, ia statuia pruncului
Isus şi se roagă: Pruncuşorule Isus, numai tu mă poţi ajuta, tu şi nimeni
altul. Te rog să-mi aduci cheia din fântână! A legat statuia de frânghia
fântânii şi a coborât-o în apă. De pe ghizdeaua fântânii i-a mai strigat încă o
dată: Pruncuşorule Isus, adu-mi cheia! Încet-încet a tras statuia afară.
Un strigăt de bucurie a umplut piaţa; statuia pruncului Isus ţinea cheia în
mânuţele sale. Mulţumindu-i cu lacrimi de bucurie, a alergat în catedrală şi a aşezat
statuia la locul ei din iesle, iar inima sa i-a lăsat-o lui Isus din tabernacol
pentru totdeauna, devenind călugăr. A murit la vârsta de 29 de ani şi a fost
canonizat în anul 1904 de către papa Pius a X-lea. Este cunoscut ca „patronul
naşterilor uşoare”, deoarece multe mame, în timpul cât sunt însărcinate,
apelează la ajutorul Sfântului Gerard. Este sărbătorit la 16 octombrie.