Era în luna iulie a
anului 1792. Părintele M. Bravard, directorul Seminarului "Sfântul
Carol" din Dieceza de Avignon (Franţa), condamnat la moarte de un tribunal
revoluţionar, se îndrepta cu mare seninătate şi calm spre locul de execuţie recitând
Breviarul. Unul dintre călăi, furios din cauza calmului părintelui, l-a lovit
peste mână, ca să-i cada cartea de rugăciuni. Părintele Bravard s-a aplecat, a
îngenuncheat şi a luat Breviarul, continuând să-l recite până când securea i-a
retezat capul, confirmând prin tăria sa ceea ce spusese sfântul Ciprian: „Sacerdos
evangelium Christi tenens, occidi potest, vinci non potest” - adica: „Preotul,
care ţine în mâini evanghelia lui Cristos, poate fi omorât, dar nu poate fi
învins.
Acelaşi lucru ar
trebui să se spună despre fiecare creştin: Creştinul, care se roagă şi păstrează în inimă cuvântul
lui Dumnezeu, poate fi omorât, dar nu poate fi învins.
