Sfântul Leonard de Porto Maurizio spune că, într-o
chilioara întunecoasă ca un mormânt, trăia un sfânt călugăr în posturi aspre şi rugăciuni
prelungite până târziu în noapte; nu rareori se biciuia până la sânge. Câteva
persoane din lume, venind la el în vizita, i-au spus:
- Cum
poţi rezista, trăind în felul acesta? Noi n-am rezista nici măcar o zi. Călugărul
le-a zis:
- Apropiaţi-vă
de fereastra chilioarei mele şi veţi înţelege! Ce vedeţi?Privind, vizitatorii au zis:
- Departe,
departe se vede un colţişor de cer cât o palmă. Călugărul continuă:
- Tocmai
acel colţişor de cer mă face să rămân statornic în jertfele mele. Ori de câte
ori tristeţea mă încearcă, arunc o privire pe fereastră şi văd cerul. Ah,
cerul! Paradisul, pe care îl aştept, îmi dă putere şi curaj.
