În noaptea de 11 spre
12 august 2012 (sâmbătă spre duminică), la ora 22.48, o ploaie torenţială a
stins un incendiu. Focarul principal al incendiului punea în pericol mănăstirea
sârbă Hilandar (vezi foto).
Mănăstirea Hilandar
este cea mai la nord situată mănăstire a peninsulei atonite. Mănăstirea a fost înfiinţată în anul
1198, de către domnitorul sârb Ştefan Nemanici (1151-1195), care în călugărie a
luat numele de Simeon, împreună cu fiul său Sava (Sf. Sava şi Simeon de mai
târziu). Mănăstirea a fost întreţinută şi populată în mod neîntrerupt de către
călugări sârbi, de la înfiinţare şi până în zilele noastre. Este socotită a fi
a patra mănăstire ca importanţă dintre cele douăzeci de mânăstiri suverane din Sfântul Munte.
Incendiul
a durat cinci zile şi se apropia cu mare viteză de mănăstirea Hilandar,
ajungând până la 1300 de metri în apropiere.
Sâmbătă,
11 august, călugării au ieşit în procesiune, chiar în faţa focului care se
apropia, purtând cu ei icoana Maicii Domnului numită „Mângâietoarea celor
îndureraţi”, icoană care nu a ars în incendiul de la Hilandar, din anul 1722. Au
mai purtat în procesiune o copie a icoanei „Maica Domnului cu trei mâini” şi un
fragment din Crucea lui Isus.
O
altă procesiune a avut loc pe celălalt versant al muntelui Athos, formată din
călugări de la mănăstirea bulgară Zografu, fiind şi ea ameninţată de incendiu. 4000
de hectare de pădure, proprietatea mănăstirii Hilandar au fost mistuite de
flăcări.
Dar Maica Domnului,
purtată în procesiune, a salvat de flăcări cele două mănăstiri, coborând din
cer ploaia care a stins focul.
