Un tăietor de lemne
era argat la un boier. Lucrând, mereu îi blestema pe Adam şi Eva pentru că au
călcat porunca lui Dumnezeu atât de uşor şi au pricinuit atâta rău neamului
omenesc: “Eu şi nevasta mea nu am fi fost aşa de naivi”, zicea el. Stăpânul l-a
auzit şi i-a spus: “Ei bine, de azi înainte, vă voi ţine, pe tine şi pe soţia
ta, ca pe nişte prinţi în casa mea. Veţi fi aproape la fel de fericiţi ca Adam
şi Eva în paradis. Însă veţi fi puşi la încercare când mai puţin vă aşteptaţi.”
Cei doi au fost primiţi în palatul boierului, mâncau la aceeaşi masă cu el, nu
duceau lipsă de nimic.
Într-o
zi, după ce au mâncat din cele mai alese bucate, a mai fost adusă o farfurie
mare, acoperită, iar stăpânul le-a spus: „Puteţi mânca mai departe din toate
bucatele de pe masă, dar de această farfurie să nu vă atingeţi până ce nu mă
voi întoarce eu. Dacă nu veţi respecta această dorinţă a mea, veţi pierde
fericirea din casa mea.”
Boierul
a plecat. Cei doi soţi ardeau de curiozitate să ştie ce este în acea farfurie. „Nu
mâncăm, dar ia să vedem măcar ce surpriză ni se pregăteşte.” Femeia a întins
mâna şi a ridicat capacul. Din farfurie a ieşit o pasăre care imediat şi-a luat
zborul. Când s-a întors stăpânul, ruşinea lor nu a fost mică şi au trebuit să
se întoarcă la munca lor mai înainte.
Concluzie:
Nu judeca pentru că nici nu ştii când vei cădea şi tu!
