Gianna Beretta s-a
născut la Magenta
(Milano) la 4 octombrie 1922, fiind a zecea din cei 13 copii ai soţilor Alberto
Beretta şi Maria De Micheli. Prima Împărtăşanie, pe care o face la vârsta de
cinci ani şi jumătate, constituie un moment important pentru Gianna, Euharistia
devenind sprijinul şi lumina copilăriei, adolescenţei şi a tinereţii ei. În acei
ani nu au lipsit dificultăţile şi suferinţele: a trebuit să schimbe şcoala,
avea o sănătate fragilă, s-a mutat cu familia, părinţii s-au îmbolnăvit şi au
murit.
În anii de liceu şi de universitate a fost o tânără plăcută, rezervată, şi, în timp ce se dedica cu sârguinţă studiului, a pus în practică credinţa printr-o generoasă implicare în apostolatul cu tinerii din Acţiunea Catolică şi în operele de caritate faţă de cei bătrâni şi nevoiaşi în cadrul Conferinţelor Sf. Vincenţiu. Laureată în Medicină şi Chirurgie în 1949 la Universitatea din Pavia, în 1950 deschide un ambulatoriu medical la Mesero (Magentino); se specializează în pediatrie la Universitatea din Milano în 1952.
În anii de liceu şi de universitate a fost o tânără plăcută, rezervată, şi, în timp ce se dedica cu sârguinţă studiului, a pus în practică credinţa printr-o generoasă implicare în apostolatul cu tinerii din Acţiunea Catolică şi în operele de caritate faţă de cei bătrâni şi nevoiaşi în cadrul Conferinţelor Sf. Vincenţiu. Laureată în Medicină şi Chirurgie în 1949 la Universitatea din Pavia, în 1950 deschide un ambulatoriu medical la Mesero (Magentino); se specializează în pediatrie la Universitatea din Milano în 1952.
În timp ce practica
meseria sa de medic, pe care o simţea mai degrabă ca pe o "misiune",
se implică tot mai mult în Acţiunea Catolică. După ce se roagă şi cere
rugăciuni pentru a descoperi care este vocaţia ei, alege vocaţia la căsătorie,
pe care o îmbrăţişează cu tot entuziasmul şi cu toată dăruirea "pentru a
alcătui o familie cu adevărat creştină". Se logodeşte cu ing. Pietro Molla
şi trăieşte perioada de logodnă în bucurie şi iubire. S-a căsătorit la 24 septembrie
1955 în bazilica Sf. Martino în Magenta şi a fost o soţie fericită. În noiembrie
1956 a
dat naştere primului fiu, Pierluigi, în decembrie 1957 o naşte pe Mariolina iar
în iulie 1959, pe Laura. Ştia să armonizeze, cu simplitate şi echilibru, îndatoririle
de mamă, de soţie, de medic.
În septembrie 1961,
pe la sfârşitul celei de a doua luni a unei noi sarcini, apare un fibrom la
uter. Înainte de a suferi operaţia necesară, deşi cunoştea riscul pe care îl
comporta această intervenţie, îl roagă pe medic să salveze viaţa pe care o purta
în sânul ei şi se încredinţează rugăciunii şi Providenţei: „Dacă trebuie să
decideţi între mine şi copil, să nu ezitaţi: alegeţi copilul – insist asupra
acestuia. Salvaţi-l.” Viaţa copilei este salvată şi în dimineaţa zilei de 21
aprilie 1962 s-a născut Gianna Emanuela.
În ciuda tuturor
eforturilor şi a tratamentelor pentru a-i salva pe amândoi, în dimineaţa zilei
de 28 aprilie, în mijlocul unei sfâşietoare dureri şi după repetate exclamaţii
“Isuse, te iubesc. Isuse, te iubesc”, mama a murit. Avea 39 de ani.
E interesantă
declaraţia soţului ei, Pietro: „Ea a fost convinsă, că de fapt, ca
soţie şi mamă ar fi fost foarte utilă pentru mine şi copiii noştri, dar a fost
mai presus de
toate, în acel moment precis, utilă creaturii mici, care a fost
concepută în ea…”,
A fost înmormântată
în cimitirul din Mesero, în timp ce cu repeziciune s-a răspândit faima
sfinţeniei ei, datorită vieţii sale şi a gestului de iubire pe care l-a
împlinit.
Gianna a fost beatificată de către Papa Ioan
Paul al II-lea la 24 aprilie 1994, în Anul Internaţional al Familiei şi
canonizată, de acelaşi papă, la 16 mai 2004.
Este patroană a mamelor, a medicilor, şi a copiilor nenăscuţi. Este comemorata la 28 aprilie.
