O poveste veche
spune că, în timp ce Iosif şi Maria erau în călătorie spre Betleem, un înger a
adunat toate animalele pământului, ca să le aleagă pe cele mai potrivite care
să stea lângă ieslea pruncului Isus.
Primul, care s-a
prezentat, a fost, desigur, leul, care a spus: „Vă daţi seama că doar un rege
ca mine poate să-l apere pe acest nou rege al lumii. Eu mă voi posta la intrare
şi îi voi opri pe toţi cei care ar îndrăzni să intre în peşteră şi să se
apropie de pruncul nou-născut”. Îngerul i-a răspuns: „Eşti prea violent!”.
A urmat apoi vulpea,
cu figura ei vicleană, părând nevinovată, şi a zis: „Cred că sunt animalul cel
mai potrivit să stau lângă prunc. Pentru Fiul lui Dumnezeu, noaptea nu mă voi
odihni până când nu-i voi aduce în fiecare dimineaţă tot ce voi fura noaptea:
mierea cea mai dulce şi laptele cel mai gustos. În fiecare zi îi voi aduce
Mariei şi lui Iosif câte un pui gras şi fraged.” Îngerul i-a replicat: „Îţi
lipseşte onestitatea. Furi şi nu te pot alege.”
A urmat păunul. Şi-a
rotit coada cu penele mari şi multicolore, zicând: „Eu, cu frumuseţea mea, aş
împodobi ieslea încât ar deveni un palat mai frumos ca al lui Solomon”. Îngerul
i-a spus: „Nu se poate. Eşti prea mândru şi prea vanitos!”
Şi aşa, animal după
animal, s-au perindat toate prin faţa îngerului, dar nici unul nu a fost
acceptat.
Îngerul, necăjit că
nu a găsit animale potrivite, s-a uitat în zare şi a văzut, undeva pe câmp, un
bou şi un măgar. Trăgeau la plug şi munceau din greu arând brazde mari. Îngerul
s-a îndreptat spre ei şi le-a zis: „Dar voi de ce nu aţi venit la întâlnire? Nu
aveţi nimic de oferit noului rege care se va naşte în curând într-o iesle?” „Nimic,
a răspuns măgarul scuturându-şi urechile blegite. Noi nu am învăţat nimic
altceva decât umilinţa jugului şi a plugului, sub biciul stăpânului.” Boul,
fără să-şi ridice ochii din pământ, a adăugat cu timiditate: „Ba eu cred că am
putea face ceva: am putea alunga muştele, cu cozile noastre”.
Îngerul, mulţumit
de răspuns, a surâs şi a spus: „Voi sunteţi animalele cele mai potrivite”. Şi
aşa le-a condus spre peştera din Betleem.
