Într-o familie, cu
ocazia sărbătorii Paştelui, un copil a realizat, cu figurine, scena Paştelui: o
peşteră, o piatră mare la intrare, doi soldăţei care dormeau lângă mormânt, şi,
desigur, Isus cel înviat. În casa lor, cu ocazia Paştelui, totul era frumos şi
plăcut: toată lumea vorbea frumos, s-au spovedit de Înviere. Chiar în ziua de
Paşti s-au împărtăşit cu toţii.
Însă,
la doar câteva zile, părinţii au început din nou să se certe, iar pacea din
casă a dispărut. Copilul a devenit trist.
În
această situaţie, într-o seară, copilul s-a apropiat de aranjamentul lui
pascal, a luat statueta lui Isus cel înviat şi a aşezat-o înapoi în mormânt. A
aşezat şi piatra mare peste mormânt.
Mama,
văzând gestul copilului, l-a întrebat:
- De ce
l-ai pus pe Isus din nou în mormânt? El, o data înviat din morţi, nu se mai
întoarce în mormânt, nu mai moare.
- Nu am
făcut decât ceea ce aţi făcut şi voi, a răspuns copilul. Voi, după ce v-aţi
spovedit, aţi început din nou să păcătuiţi. Oare, prin cearta şi păcatul vostru,
nu-l înmormântaţi din nou pe Isus?
