Îndată după
descoperirea Americii (Cristofor Columb atinge coastele Americii în anul 1492), în
Europa ajunge zvonul că acolo sunt mari bogăţii, în special aur.
În anul 1526, un
general spaniol, numit Francisco Pizzaro, cu 170 de oameni bine înarmaţi, au
mers în lumea nouă s-o cucerească şi să se îmbogăţească. După ce au mers
săptămâni şi luni în şir, fără să găsească bogăţiile râvnite, soldaţilor le-a
slăbit speranţa şi erau gata să se revolte. Pizzaro i-a adunat în faţa sa, şi-a
scos sabia şi cu vârful ei a tras pe nisip, de la răsărit spre apus, o linie
şi, arătând cu sabia spre nord, a zis: “Cine vrea să rămână aici, acela va avea
linişte, nu va mai înfrunta primejdii, dar nu se va bucura nici de bogăţii şi
nici de glorie”. Apoi a arătat spre sud şi a zis: “Acolo ne aşteaptă bogăţii şi
slavă. Cine vrea, să vină după mine! Pe aici se merge în Panama pentru a fi
sărac, pe acolo în Peru,
pentru a fi bogat şi pentru a duce sfânta religie a lui Cristos, Şi acum cine
este bun spaniol să aleagă ce e mai convenabil pentru el."
Cei 13 oameni, care
rămân de partea lui, vor fi cunoscuţi sub numele de "cei treisprezece faimoşi".
Aceştia avansează spre sud până în Golful Guayaquil, unde descoperă, în anul 1518, în marele oraş Túmbes,
splendoarea şi exotismul civilizaţiei incaşilor, cu imense bogăţii.
