miercuri, 4 iulie 2012

Mama şi rozariul


Poetul şi profesorul german Friedrich Wilhelm Kaulisch (1827 – 1881) povesteşte într-o carte a sa că, pe când era tânăr, a trebuit să meargă, în plină iarnă într-un sat vecin. La întoarcere a fost cuprins de o puternică furtună de zăpadă şi nu reuşea să se mai orienteze. Noaptea era aproape şi orientarea devenea şi mai grea. Târziu, în noapte, sleit de puteri şi speriat că putea să nu mai răzbată drumul, ajunge în pragul casei. Şi spune el: „Când am deschis uş, ce-i este dat ochilor să văd? Mama mea era în genunchi, în faţa icoanei Maicii Domnului, şi se ruga ca eu să ajung cu bine acasă.”
            Acest autor are o poezie foarte frumoasă numită „Dacă tu ai încă mamă!” Citez câteva fragmente din această poezie: (trad. liberă) „Dacă tu ai încă mamă, fii fericit şi slavă dă-i lui Dumnezeu! Pe faţa-ntregului pământ nu-i mulţumire mai deplină…..dar dacă mamă nu mai ai, şi nici nu poţi să te mai bucuri, adesea, dimineaţa-n zori, aşează-i pe mormânt buchet de flori…. Căci pentru tine-n orice zi mormântul mamei este sfânt…”