Poetul şi
profesorul german Friedrich Wilhelm
Kaulisch (1827 – 1881) povesteşte într-o carte a sa că, pe când era tânăr, a
trebuit să meargă, în plină iarnă într-un sat vecin. La întoarcere a fost
cuprins de o puternică furtună de zăpadă şi nu reuşea să se mai orienteze. Noaptea
era aproape şi orientarea devenea şi mai grea. Târziu, în noapte, sleit de
puteri şi speriat că putea să nu mai răzbată drumul, ajunge în pragul casei. Şi
spune el: „Când am deschis uş, ce-i este dat ochilor să văd? Mama mea era în
genunchi, în faţa icoanei Maicii Domnului, şi se ruga ca eu să ajung cu bine
acasă.”
Acest autor are o poezie foarte
frumoasă numită „Dacă tu ai încă mamă!” Citez câteva fragmente din această
poezie: (trad. liberă) „Dacă tu ai
încă mamă, fii fericit şi slavă dă-i lui Dumnezeu! Pe faţa-ntregului pământ nu-i
mulţumire mai deplină…..dar dacă mamă nu mai ai, şi nici nu poţi să te mai bucuri,
adesea, dimineaţa-n zori, aşează-i pe mormânt buchet de flori…. Căci pentru
tine-n orice zi mormântul mamei este sfânt…”
