Aşa cum bine se
ştie, tinerii francezi, care nu vor sa efectueze stagiul militar, adică să
meargă în armată, au posibilitatea de a face voluntariat în Franţa sau într-o
altă ţară.
În
anul 1992 trei tineri, foarte buni prieteni, din aceeaşi localitate, au hotărât
să meargă în Togo. Spuneam că erau, foarte buni prieteni şi au studiat la
aceeaşi şcoală. Chiar şi familiile lor erau în foarte bune relaţii.
Ajunşi
în Togo, au fost repartizaţi în trei sate diferite, la trei şcoli, dar nu
foarte departe unul de altul.
Părinţii
lor, s-au întrunit şi au hotărât ca să pună nişte bani împreună şi să le
trimită copiilor lor, cu scopul ca, în fiecare duminică, să se întâlnească şi
să ia prânzul împreună. Aşa, credeau părinţii că prietenia lor nu se va pierde,
ba chiar, întâlnindu-se, viaţa lor acolo va fi mai uşoară.
Cei
trei tineri din Togo s-au întâlnit astfel în trei duminici. La un moment dat,
unul dintre ei a spus: „De ce să ne chinuim noi ca să facem acest drum? Mai
bine împărţim în trei aceşti bani şi fiecare se descurcă acolo unde este.”
Ceilalţi
doi au spus: „Dar nu acesta era scopul cu care părinţii noştri au adunat şi
ne-au trimis aceşti bani. Ei doresc ca noi să ne vedem săptămânal.”
Oricum, cel de-al
treilea a refuzat să mai vină, şi şi-a cerut partea lui din bani. Ceilalţi doi
au continuat să se întâlnească în fiecare duminică.
La sfârşitul
anului, cel care a refuzat întâlnirea, avea deja patima beţiei şi a fost acuzat
şi de alte mari greşeli de către conducerea şcolii.
Concluzia era că
cel care refuză o adevărată prietenie şi comuniune, riscă să o ia pe cărări
greşite şi să se piardă.
