Odată, un om, sătul de păcatele lumii, se retrase într-o casă din pădure.
Într-o zi au venit la el nişte prieteni ca să-l vadă. Venind vorba de păcat,
gazda le-a zis:
- Haideţi să vă arăt păcatul şi urmările lui.
A
luat câţiva faguri cu miere şi i-a pus într-un loc din pădure, unde obişnuia să
vină un urs. Au urmărit cu toţii ce se întâmplă, rămânând în cerdacul casei. Au
văzut cum ursul a venit şi a mâncat un fagure. A stat puţin şi a mai mâncat
încă unul. Cu toate că era sătul, şi abia mai putea să înghită, l-a mâncat şi
pe al treilea. Imediat i s-a făcut rău, s-a trântit la pământ şi a murit
imediat. Atunci gazda din pădure a concluzionat:
- Aşa e
şi cu păcatul. Guşti din el, te saturi, dar mai vrei. Consumi până te saturi,. Şi
iar mai guşti şi, până la urmă se întâmplă ca la urs: Mori tot consumând din
dulceaţa păcatului.”
În
concluzie: păcatul e dulce ca mierea, însă mai apoi e amar ca fierea şi te
ucide.
