Ecaterina Jagello
era soţia principelui finlandez Wasa. La un moment dat principele a fost acuzat
de înaltă trădare şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Însă l-a rugat pe
regele suedez Henrich, cel care îl condamnase, să accepta ca şi soţia sa să
meargă cu el în închisoare pe perioada detenţiei. Auzind această cerere, regele
se îngrozi. A încercat să o convingă pe prinţesa Ecaterina să uite de soţul ei:
- Ştiţi
că soţul dumneavoastră nu va mai vedea niciodată lumina zilei?
- Ştiu,
maiestate!
-
Ştiţi, de asemenea că nu mai este tratat ca principe, ci ca trădător?
- Da,
ştiu. Dar indiferent dacă este liber sau închis, vinovat sau nevinovat, el
rămâne totuşi soţul meu.
- Dar,
după toate cele întâmplate, nu ar trebui să vă mai lege nimic de el. Acum
dumneavoastră sunteţi liberă.
Ecaterina
îşi scoase verigheta din deget şi o arătă regelui spunându-i:
- Citiţi,
maiestate: pe verighetă erau scrise doar două cuvinte în limba latină: SOLA
MORS (NUMAI MOARTEA ne poate despărţi).
Ecaterina
a mers cu soţul ei în închisoare şi împărţi cu el 17 ani grei de suferinţă şi
lipsuri, până când regele Heinrich muri, iar soţul ei a fost eliberat.
