Primii misionari, trimişi
de papa Grigore cel Mare, au ajuns pe
tărâmurile britanice în jurul anului 596. Ajunşi aici au trebuit să ceara de la
rege permisiunea de a predica Evanghelia. Regele a convocat în sala tronului pe
toţi consilierii săi, pentru a se sfătui dacă să-i primească sau nu pe
călugării misionari. Discuţia s-a prelungit până noaptea târziu. La un moment
dat a pătruns, din întunericul de afară, o pasăre. Aceasta a zburat un timp pe
deasupra consilierilor, iar apoi a ieşit din nou în întunericul nopţii de
afară.
Văzând acest lucru,
unul dintre consilierii mai înţelepţi ai regelui a spus:
- Oare
nu a fost acesta un semn al cerului? Eu cred că aşa se întâmplă şi cu noi,
oamenii. Noi venim din întuneric în sala vieţii, zburăm un timp de ici-acolo,
apoi părăsim această sală şi zburăm afară în noapte. De unde venim noi? De ce
trăim noi? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt marile întrebări ale mele şi cred
că şi al luminăţiilor voastre. Dacă aceşti străini ne vor putea da un răspuns,
de ce să nu-i ascultăm?
