Un om de știință întâlni un bătrân
indian care lucra repede ca un tânăr și arăta foarte vesel și liniștit. Cercetătorul
îl întrebă: "Cum se face că mereu ești bine dispus, că nu ești trist așa
cum sunt mulți oameni de vârsta ta? Ce ține trupul și sufletul tău așa de sănătos?"
Bătrânul îi răspunse: "Ceea
ce mă face bucuros și plin de putere este ceea ce gândesc. Iată, mă gândesc la
faptul că există flămânzi, iar eu n-a trebuit să flămânzesc niciodată cu adevărat!
Că există bolnavi, și eu nu am fost niciodată bolnav cu adevărat! Că există
oameni persecutați, și eu am fost mereu om liber! Asta mă face așa de bucuros!"
Omul de știință îi spuse: "O
fi adevărat ce spui, dar nu te-ai gândit și la faptul că există oameni mai
puternici, mai bogați, mai fericiți și mai inteligenți decât tine?"
Înțeleptul răspunse: "Ia
uitați-vă, domnule, dacă mă gândesc la acești oameni mai puternici, mai fericiți
și mai inteligenți decât mine, atunci am înaintea mea ceva din ceea ce pot
deveni! Iar acest lucru nu este decât un motiv de a fi recunoscător și bucuros.
Nu ești de aceeași părere?" Omul de știință dădu din cap. Când voia să-și
ia rămas bun, îi spuse bătrânului indian: "Bătrâne, îți mulțumesc! În tine
stau ascunse înțelepciunea și bunătatea".
