În anul 1640, sfântul Petru
Claver (vezi foto), misionar în Africa, a fost chemat de urgență la patul de moarte al unei
sclave. A ajuns prea târziu, murise. Sfântul a îngenuncheat și s-a rugat. După
un timp, observă că moarta se mișca și, după ce s-a ridicat în șezut, a spus:
- Cât sunt de obosită!
Sfântul a întrebat-o:
- Pentru ce ești atât
de obosită? Ea îi răspunde:
- Mă aflam aproape de
o gradină foarte frumoasă. Voiam să intru, dar un copilaș m-a întors înapoi,
spunându-mi că nu sunt botezată. M-am întors aici. Nu știu ce să spun mai mult.
Mă simt tare obosită!
Sfântul Petru Claver, crezând că
este vorba doar de un vis, deoarece o cunoștea că se spovedise de mai multe ori
la el și se împărtășise, voi să o spovedească, dar ea s-a opus, zicând:
- Nu, nu! Vreau
Botezul!
Stărui să i se dea acest
sacrament. Însăși stăpâna ei a confirmat că sclava, de mai bine de douăzeci de
ani, primea sfintele taine fără a fi botezată. Inspirat de Dumnezeu, Petru
Claver a botezat-o. Îndată după Botez, sclava a murit fericită. Minunea a fost
confirmată, cu jurământ, de stăpânul sclavei, ofițer superior în Cartagina, la
procesul de beatificare a lui Petru Claver.
