Într-o carte a celebrei
scriitoare Selma Lagerlöf, găsim o istorioară cu un înțeles deosebit de profund
asupra spiritului care pătrunde legea suferinței.
Împăratul Tiberiu, cuprins de
lepră, zăcea pe patul său din locuința de pe încântătoarea insulă Capri. Nimeni
nu-l mai putea ajuta. Bătrâna sa îngrijitoare, Faustina, face o ultimă
încercare: merge în Palestina să ceară ajutorul lui Isus, despre care auzise că
face minuni. Sosește aici în momentul în care Isus își ducea crucea spre
Golgota. Cuprinsă de milă, îi întinde Domnului năframa ei fină și-i șterge fața
plină de sudoare, scuipat și sânge. Cu atâta s-a întors la stăpânul ei. Împăratul
privește năframa și ascultă povestea dramei lui Isus dus la răstignire și apoi
zice:
- Acesta este om? Faustina, de ce ai lăsat să moară omul
acesta? El mi-ar fi redat sănătatea!
Ce a descoperit pe chipul feței
întipărite pe năframă? Cred că un duh de sus este cel care l-a împins să ia
asupra să crucea, iubirea față de semeni.
Împăratul poruncește să fie așezat
pe pământ; îngenunchează în fața icoanei însângerate și spune:
- Tu ești omul! Tu ești,
precum n-am nădăjduit să văd vreodată! Apoi, arătându-și fața desfigurată și
mâinile putrezite de lepră, continuă:
- Eu și toți ceilalți
oameni suntem fiare sălbatice și monștri, dar numai tu ești omul care poți avea
milă de mine. Privirea ta m-ar fi făcut sănătos.
Și, după ce și-a apropiat buzele și
a sărutat fața lui Isus plină de sânge de pe năframa Faustinei, s-a ridicat
vindecat în chip minunat.
Numai cine descoperă spiritul iubirii din legea durerii,
ajunge la bucuria vindecării miraculoase!
