Sfântul Dionisiu Certosinul (1402
– 1471) (foto) povestește cum un novice era foarte zelos la începutul activității sale
în mănăstire, dar apoi, încetul cu încetul, a devenit neglijent și delăsător. I
se părea că și haina pe care o poartă este prea grea și o arunca într-un colț
al cămăruței sale. Într-o noapte, a avut un vis: l-a văzut pe Isus cu o cruce
grea pe umeri încercând să urce niște trepte înguste și înalte. Novicele,
cuprins de compătimire, i-a sărit în ajutor, dar Isus, privindu-l cu indignare,
i-a zis:
- Cum crezi că vei
reuși să-mi duci crucea care este atât de grea, pe când nu vrei, din iubire față
de mine, să-ți porți haina de călugăr care este atât de ușoară?
Isus a dispărut și novicele s-a
trezit la realitate: Dumnezeu cere să adunăm și să ducem măcar lucruri mici
altora, nu să facem minuni.
Așa se întâmplă adesea cu
oamenii: nu își fac nici cele mai mici datorii față de starea lor (familie,
mănăstire) dar ar vrea să facă minuni și să schimbe lumea!
