Câţiva ani mai târziu, Dumnezeu a voit ca tânărul preot să activeze
într-un spital. Într-o zi a fost adus aici un biet bolnav care striga din
răsputeri: „Să nu-mi vorbiţi nicicum despre religie, pentru că eu sunt un necredincios
şi nu mai cred în nimic. Totuşi preotul s-a apropiat de el cu bunătate, i-a
vorbit cu multă blândeţe. Bolnavul l-a respins, dar preotul a rămas lângă el.
Şi i-a spus:
- Ei bine, prietene,
aş vrea să recităm împreună un rozariu pentru tine.
- Să nu-mi vorbiți de
rozariu, spune răspicat bolnavul.
- Dar această
rugăciune nu poate să-ţi facă decât bine.
- Dimpotrivă,
părinte. Rozariul este cauza nefericirii mele.
- Vai, prietene, ce
vrei să spui prin asta?
- Dacă vrei să ştii numaidecât, am să-ţi
povestesc. Când eram copil, împreună cu mama recitam rozariul în fiecare zi. Crescând
mai mare, a trebuit să plec la oraş, departe de casă şi de mama, pentru a
învăţa o meserie. Acolo, am întâlnit prieteni răi, necredincioşi şi m-au adus
până acolo încât să-mi bat joc de legea lui Dumnezeu. Fiind în acest anturaj
foarte rău, am devenit şi eu rău. Într-o zi am fost chemat de urgență acasă pentru
că mama era pe patul de moarte. Pentru ca să nu-i mai măresc suferința, m-am
făcut că mă rog şi i-am promis că mă voi ruga, măcar o parte de rozariu în
fiecare zi. În acele momente mama, cu mâna tremurândă, mi-a dat rozariul ei. După
înmormântarea ei, eu m-am întors la atelier. Dar pe drum, cred că diavolul mi-a
inspirat acest gând: „Debarasează-te de rozariul tău şi aruncă-l jos”. Eu am
făcut întocmai şi cu batjocură l-am aruncat la marginea drumului. Dar din acea
zi sunt mereu nefericit şi mă simt blestemat.
Preotul, foarte emoţionat, l-a
întrebat:
- În ce lună şi în ce
an s-au întâmplat toate acestea?
Auzind un răspuns exact al
bolnavului, preotul scoate rozariul din buzunar şi îl întreabă:
- Prietene, recunoști
acest rozariu?
- Este rozariul mamei
mele, strigă din răsputeri bolnavul. A sărit l-a gâtul preotului, l-a
îmbrăţişat îndelung şi a început să plângă.
- Ei bine, prietene, reia discuţia preotul, acest rozariu care pentru tine a fost cauză de nefericire, pentru mine a fost cauză de fericire, deoarece, datorită lui, eu sunt azi preot. Acum va deveni şi pentru tine dătător de fericire.
- Ei bine, prietene, reia discuţia preotul, acest rozariu care pentru tine a fost cauză de nefericire, pentru mine a fost cauză de fericire, deoarece, datorită lui, eu sunt azi preot. Acum va deveni şi pentru tine dătător de fericire.
- O, părinte, vreau
să mă spovedesc.
- Mâine voi veni
pentru a-ţi administra sfintele sacramente. Până atunci îţi las rozariul pentru
ca să te rogi şi să repari greşeala. Ai să mi-l înapoiezi mai târziu.
Câteva zile mai târziu, bolnavul murea sărutând rozariul mamei sale
fericit şi convertit. Iar preotul a reluat sărăcuţul său rozariu ca pe o
minunată amintire, pe care nu l-a mai părăsit niciodată.