Un băiețaș sărac, zgribulit de
frig, stătea în faţa unei vitrine la un magazin de încălțăminte. Papucii lui
erau rupți şi scofâlciți, şi îi tare era frig la picioare. Se uita lung la
bocănceii din vitrină şi tare şi i-ar fi dorit. Pe lângă el trece o doamnă,
care îl observă. Se uită lung la el, i se face milă de copil şi îl întreabă:
- Dar ce faci tu aici, băiețaș?
- Mă uit la aceste încălțări frumoase şi mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să am şi eu asemenea
pantofi.
Femeia l-a
luat pe copil de mână şi a intrat cu el în magazin. Apoi a intrat cu el într-o
cameră alăturată, l-a spălat şi i-a cumpărat mai multe perechi de ciorapi noi. După
aceea i-a cerut vânzătorului să-i dea copilului cei mai frumoşi pantofiori.
Femeia a plătit pantofii, i-a pus într-o sacoşă ceilalţi ciorapi şi au ieşit
amândoi din magazin. Când să se despartă, copilul, plin de fericire dar şi de
nedumerire, a întrebat:
- Doamnă, spuneţi-mi:
dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?
