În Săptămâna Paştelui a
anului 1981 sau 1982, Fericitul Ioan Paul al II-lea a botezat o tânără studentă
olandeză la Roma. Ea
însăşi i-a povestit Papei procesul său de convertire.
Familia sa era protestantă. De mică - spunea ea - a observat că copiii catolici erau mai bucuroşi decât cei protestanţi. Mai apoi, fiind tânără, la facultate, a constatat acelaşi lucru.
Această observaţie, după spusele ei, a făcut-o să se întrebe: "Ce au ei şi nu avem noi?".
Pentru că aceasta trebuie sa fie cauza bucuriei lor diferite.Familia sa era protestantă. De mică - spunea ea - a observat că copiii catolici erau mai bucuroşi decât cei protestanţi. Mai apoi, fiind tânără, la facultate, a constatat acelaşi lucru.
Această observaţie, după spusele ei, a făcut-o să se întrebe: "Ce au ei şi nu avem noi?".
A ajuns la concluzia că secretul, motivul, se află în Sacramentul Pocăinţei, patrimoniu catolic de care sunt lipsiţi protestanţii.
Acest lucru a determinat-o să studieze catolicismul, iar studiul a purtat-o la convertire.
