Sfântul Toma la tabernacol

Când micuţul Toma a împlinit nouă ani, familia lui, conţii de Aquino, au încredinţat educaţia lui călugărilor de la Montecassino. Toma a mers să locuiască la mănăstire.
Într-o noapte s-a dezlănţuit o furtună îngrozitoare. Călugărul, care îl avea în grijă pe copil,

s-a apropiat de dormitorul acestuia cu teama de a nu se fi speriat de furtună. Spre surprinderea lui, a găsit patul gol. În zadar l-a căutat prin toata mănăstirea. În cele din urma, l-a găsit în biserică, ghemuit
lângă Tabernacol şi îmbrăţişându-l.
- Ce faci aici? - îl întrebă călugărul.
- Îmi era tare frică de furtună şi, cum Isus potolea furtunile, am venit să stau cu El.
Călugărul surâse emoţionat.
Însa la Toma de Aquino, dragostea sa şi dorinţa de a sta aproape de Domnul, în Sfânta Euharistie, a crescut de-a lungul întregii sale vieţi. Spre sfârşitul vieţii mărturisea că a învăţat mai mult stând în genunchi înaintea Tabernacolului decât din toate cărţile de teologie.