La Torino se află aşa-numita „Micuţa casă a Providenţei”, în care sunt peste 14.000 de oameni. Poate fi considerată chiar
un orăşel: orăşelul carităţii creştine. În urmă cu 150 de ani, era un teren
viran, nefolosit. Cel care a transformat locul, a fost chiar sfântul Iosif
Cottolengo, tatăl celor sărmani. Iosif Cottolengo a fost sfinţit preot în anul
1810. În anul 1827 a
închiriat o casă pentru o sărmană femeia care s-a îmbolnăvit în timpul unei
călătorii. Acesta a fost începutul unei mari cetăţi a carităţii creştine. Nu avea
nici un ban, dar el credea în ajutorul Providenţei pentru a putea construi tot
ce va fi necesar. Îi slujea pe cei bolnavi ziua şi noaptea. Când avea nevoie de
bani, îi găsea totdeauna când se îngrijea de bolnavi. Pe toate clădirile şi în
toate încăperile se poate vedea scris şi astăzi: „Dumnezeu mă vede!”. Aceste
cuvinte erau scrise de Sfântul Iosif Cottolengo pe toate cărţile şi tablourile,
la capul patului, în locurile de recreaţie. Era gândul cel mai scump şi
iaculatoria cea mai îndrăgită.
În
Casa Providenţei totul este gratuit. Tot ceea ce este necesar, este dat de
Dumnezeu. Medicii prestează munca lor în mod gratuit. Mâncarea şi toate cele
necesare pentru menţinerea vieţii sunt procurate, chiar şi astăzi, în chip
minunat de Providenţă!
